Inainte de toate, voiesc sa fac cunoscut onoratului cititor in ce fel am purces la alcatuirea scrierii mele de fata. Ca manuscris la traducere mi-a servit editia lui C. Fluegel. Am avut inaintea mea si trei traduceri germane, si anume cele facute de Boysen, Ullmann si Henning. Traducerea lui Boysen este o parafraza foarte indepartata de originalul arabic, totusi reproduce bine cuprinsul acestuia si de aceea adeseori este de folos drept comentariu.

Ullmann sta acum mai aproape de original, totusi inca este parafrastic, pe cand cel mai aproape de original sta Henning a carui traducere este cea mai de folos, desi sufera unele scaderi cauzate prin nebagarea de seama a autorului. Cea mai mare silinta mi-am dat-o sa ma apropii cat se poate de mult de originalul arabic. Am pus pret mare pe o reproducere cat se poate de exacta a textului arabesc si nu m-am sfiit sa imit dupa putinta si dictiunea arabica, atat cat o permite firea limbii romanesti. Asa sta traducerea mea inca mai aproape de original decat traducerea lui Henning, mai cu seama ca am evitat toate greselile acestuia. Aici trebuie sa accentuez ca aceasta traducere este cu totul a mea si numai a mea. Daca n-am luat in considerare rima originalului, aceasta nu mi-o va lua nimeni in nume de rau, mai cu seama cunoscatorul in cauza, care stie ca pe zeci de pagini versurile se incheie tot cu aceeasi rima, ceea ce in limba romaneasca ar fi cu totul imposibil. Acestea le-am luat in parte de la Boysen, in parte de la Ullmann, sau de la Henning, sau de Noldeke (vezi mai jos), sau le-am alcatuit eu insumi, sau le-am scris din memorie de pe aiurea, fara sa-mi pot aduce aminte de unde le-am luat. Cu privire la introducere am observat ca nu fac nici o pretentie la originalitate.

Introducerea mea este de fapt ceva cu totul secundar si are drept scop sa-l lamureasca pe cititor cu privire la unele imprejurari, fara cunostinta carora Coranul in cea mai mare parte ar ramane cu totul neinteles. Capitolelel I, II si IV din introducere le-am tradus aproape verbal dupa introducerea lui Henning. Mi-au placut acolo foarte multe, caci se dau in forma concisa aproape tot ce trebuie sa se stie cu privire la istoria arabilor inainte de Mahomed, la istoria lui si la invataturile fundamentale ale Islamului. Capitolul III la Henning, care ar vrea sa contina o istorie a Coranului, mi-a parut mult prea slab si lacunar, de aceea nu l-am putut intrebuinta. Am facut deci un extras din renumita istorie a Coranului de Noldeke, cea premiata de „Academie des Inscriptions” din Paris. Acest op (XXII - 258 pagini) este pana in ziua de astazi lucrarea cea mai exacta si mai valoroasa cu privire la Coran, cum o marturiseste insasi Henning. De aceea cred ca nu am gresit daca am dat un sumar din ea in capitolul III al introducerii mele. In genere, trebuie sa observ ca sub referintele in care ma aflu nici nu mi-ar fi fost posibil sa scot la iveala o introducere a Coranului, care sa poata face pretentie la originalitate. In acest scop mi-ar fi trebuit sa cercetez zeci de ani intreaga literatura araba, mai cu seama aceea care nu a putut fi examinata de Noldeke. si cat de imensa este aceasta literatura, o stie fiecare cunoscator al orientului.

Deci, multumeasca-se onoratul cititor cu ceea ce am putut sa-i ofer din slabele mele puteri si sa ma ierte daca va afla cumva scaderi in lucrarea mea. Omul este ne deplin si de aceea nici nu poate produce ceva deplin. Dorinta mea este ca scrierea de fata sa dea impuls la o studiere mai temeinica a Orientului din partea clerului nostru si ca acesta sa cunoasca mai cu temei mohamedanismul, care a adus atata dauna bisericii noastre.

Sa dea Dumnezeu!

Manastirea Dragomirna, in ziua celui intru Sfinti parintelui nostru Silvantru, papa Romei 1910