Cum a ajuns Romania, altadata animata de idealuri inalte, o tara in  care scandalurile politice si coruptia sint la ordinea zilei? In stilul  sau contondent, Dorin Tudoran incearca sa explice de ce astazi sintem  pe unul dintre ultimele locuri in Europa. Vina, sustine el, nu le  apartine doar „celorlalti” – indiferent ca acestia sint parlamentari  oportunisti, oameni de afaceri corupti sau fosta Securitate –, ci noua,  tuturor. Fiindca lipsa unitatii si a initiativei colective nu poate duce  decit la regres.
 
„In elegia sa Viata lumii, Miron Costin scria: «Fum si  umbra sint toate, visuri si parere». In acest sens, dar in dezacord cu  relativul optimism al invatatului (si patitului) boier moldovean, as  citi si Romania ca parere. Fiindca datul cu parerea, principala  ocupatie romaneasca din ultimul sfert de secol (alaturi de pasivitate  si furt), ne-a transformat prezentul in haos, viitorul in iluzie, opinia  in flecareala cu accente isterice. Din tara noastra, o vedem zilnic si  nu putem ascunde acest diagnostic nici de noi, nici de straini, prin  vreo campanie stupida pentru imaginea Romaniei (adesea desfasurata tot  in Romania), asta a ramas dupa atitea experimente postcomuniste ratate:  fum si umbra, visuri si parere.
Tudoran o spune memorabil intr-un titlu din 
Basesc, deci exist!: «Am avut tot ce ne trebuie, dar am lipsit tocmai noi». Absenta unui 
noi  e marea noastra culpa colectiva, la care contribuim fiecare, e motivul  pentru care romanii nu fac istoria pe care cred c-o merita,  autoamagindu-se cu utopii derizorii si, chiar mai des, cu ucronii  compensatorii.” (Sorin Antohi)