A rasfoi un album de fotografii seamana deseori cu gestul de a rascoli fara mila adevarul unor rani vechi. Lucrul acesta e cu atat mai valabil cu cat pozele adunate intre copertile lui, desi nu au nici o legatura directa cu viata ta personala, au in schimb o relatie indirecta cu lumea in care traiesti. Cu alte cuvinte, ceva trebuie sa te lege de lumea pozelor pentru ca, plimbandu-ti privirea de la una la alta, sa simti cum, intorcand paginile, traiesti o strangere de inima. Albumul de fata este o ilustrare fidela a acestui lucru. Il strabati cu certitudinea ca ceva in tine se chirceste pe masura ce inaintezi in rasfoirea lui. Cauza e una pe care o stim cu totii: timpul nu iarta, iar daca nu iarta este pentru ca nu mai poate fi dat inapoi, iar daca nu mai poate fi dat inapoi inseamna ca lumea care a trecut odata cu el nu mai poate fi niciodata inviata.