• Descrie lucrul autorului cu spiritele plantelor, cu enteogene cum ar fi ayahuasca, precum si cu samani indigeni in cei 20 de ani petrecuti in jungla amazoniana peruviana.

    • Exploreaza practica de recuperare a sufletului si lucrul samanic cu pietrele si cu sunetul.

    • Include tehnici de explorare a realitatii non-ordinare, exercitii de extindere a perceptiei senzoriale si practici de deschidere a potentialului vizionar, creativ si artistic.

    De la accidentul care a insemnat inceputul calatoriei sale la numeroasele intalniri spirituale remarcabile care au avut loc de atunci, povestea lui Charing ii va convinge pe cititori sa inceapa explorarea taramului constiintei si al energiei care ne inconjoara si sa accepte disolutia granitei dintre fizic si spiritual.

    Howard G. Charing sustine seminarii internationale de samanism si organizeaza tabere de vindecare cu plante in jungla amazoniana peruviana. Este coautor al cartilor Plant Spirit Shamanism si The Ayahuasca Visions of Pablo Amaringo. 

 

    "Capitolul 6

    Realitatea ta este sacra 

 

    Cand am inceput revizuirea acestei carti, am operat multe stergeri, extinderi, amendamente, restructurari si ajustari. E o etapa critica in conceperea oricarei carti. Chiar si asa, cand reciteam acest capitol, aveam senzatia ca musc dintr-o lamaie metaforic vorbind. Si nu din cauza ca scrierea sau materialul nu ar fi fost bun, ci pentru ca pur si simplu capitolul acesta nu se armoniza cu restul cartii. Am sters continutul capitolului si apoi m-am intrebat — Ce vreau sa spun? Ce teme sunt mai aproape de inima mea? 

    A doua zi, intr-o sincronicitate interesanta, pe cand luam pranzul cu niste amici, conversatia a ajuns sa fie despre vindecare. Un prieten mi-a povestit despre mama lui, care suferise un atac cerebral si era imobilizata in spital. Doctorul i-a spus ca nu va mai putea merge niciodata, dar amicul meu i-a facut mamei sale un masaj bland si i-a trimis energie vindecatoare. Treptat, corpul ei a inceput sa raspunda, femeia reusind sa-si miste bratele, apoi mainile, apoi chiar sa-si ridice capul. Doctorul, cand a vazut asta, i-a spus amicului meu: „Va chinuiti degeaba, mama dumneavoastra nu se va mai misca niciodata". Mama prietenului, auzindu-l pe doctor, a cazut inapoi in pat, devenind imobila, cum din pacate a si ramas de atunci. Prognosticul medicului s-a dovedit a fi corect, in 

sensul ca a fost un „nocebo” clasic (in latina nocebo inseamna „voi face rau") sau, mai simplu spus, un blestem. In acel moment am stiut despre ce trebuia sa scriu, ce anume era mai aproape de inima mea, ceva important pentru mine. E vorba apre provocarile cu care ne intalnim in fiecare zi, provocarea de-a ne onora pe noi insine; este vorba despre libertatea noastra cognitiva, despre integritatea noastra personala, iar dusmanii nostri in aceasta privinta sunt legiune.”