Regizorul Dawid Jarek soseste in Romania pentru a turna un film despre trecutul misterios al mamei sale, Irena. In iarna intunecata si stranie a Brailei, ii revin in tonuri intense amintirile crimei petrecute intr-o padure din Polonia, crima care i-a mutilat copilaria. Iadul launtric il poarta pe Jarek asemenea unei fantome prin propria drama de familie, intre Polonia comunista si Romania contemporana.

Un roman alert si introspectiv despre slabiciunile umane, iubire, iertare, revolta, acceptare, infrangere, copilarie si maturizare.

In Sange de pasare pe haine naratiunea exploziva este dublata de un epic dens. Intre halucinatie, haos si corporalitate vascoasa, realul respira sacadat, imprumutand, pe alocuri, rasuflarea unui copil incremenit care priveste ororile lumii interioare a omului. Lantul generatiilor si tesatura complexa a transfigurarilor traseaza, cu fermitate, un desen febril, puternic si, paradoxal, auster in luxurianta lui descriptiva. E semnul unei rigori etice de atitudine care reface cu acribie traseul originar si complet al speciei literare, cu dorinta de a o anula complet si pentru a o redefini cu o privire onesta asupra trecutului. Insertiile experimentaliste cad natural in context, asa cum faptele, indiferent de sensul lor, tes lumi viitoare. Totul e dorinta si regret, adica viata si moartea care ne atrage in ea. Sange de pasare pe haine pastreaza ceva din paloarea indefinitului post-tenebras, continand acel efort remarcabil si uluitor de a retine ceea ce nu este intuneric in tenebre si nici stralucire oarba in lumina.

Liviu G. Stan – un debutant care pare a-si fi scris primul roman ca pe ultimul, cu cateva luni inainte de moarte, cand totul inceteaza sa existe si totul incepe sa se adune din ecoul nesfarsit al imaginilor, sunetelor si gandurilor. - Cristian Robu-Corcan