Este un drum ce se intinde de la refuzul ironic de a mai spala multicolorii elefanti ai societatii si culturii de consum (Nu vreau sa mai spal niciun elefant), trece printr-o neincetata lupta cu sine (Ispita, Plans, Cautare), se indreapta spre o zare metafizica mai luminoasa (Aceasta povara, Smerenie, Din pamantul atat de uscat), ba chiar spre una religioasa (Vinerea Mare, Amin), pentru a atinge un liman daca nu al seninatatii, cel putin unul din vecinatatea ei.