O abordare a comunicarii ca fenomen social, din perspectiva relatiei actorului social cu sfera publica, imaginarul cotidian si diversele „sisteme”, care descrie modelele explicative ale comunicarii, dar si influentele reciproce dintre stiintele sociale, stiintele comunicarii si analiza de discurs. Fiecare capitol contine, pe linga o prezentare generala a subiectului, unul sau mai multe studii de caz ce plaseaza expunerea teoretica in contexte specifice. Structurat in functie de o serie de „macroteme” care pot explica legatura dintre comunicare, discurs si societate – comunicarea mediatica, spatiul public, televiziunea si viata cotidiana –, volumul se adreseaza studentilor si profesorilor de la facultatile de profil, precum si specialistilor din domeniul.