Pe strazile incetosate ale Londrei victoriene, este pe cale sa fie descoperit un secret monstruos...

Dupa ce ii fura portofelul lui George Archer, Eddie Cotcaru Hopkins nu are nici cea mai vaga idee ca urmeaza sa patrunda in lumea sinistra a zombilor, asasinilor si hotilor de cadavre.

George Archer nu este insa un cetatean de rand, caci tocmai i se oferise o slujba in cadrul Departamentului Artefactelor Neclasificate - o sectie ultrasecreta unde se investigheaza tot ce este bizar si inexplicabil. In portofelul lui George este insa ascuns un indiciu ce poate dezvalui unul dintre cele mai mari mistere din lume - un secret tainuit timp de milioane de ani!

Luptandu-se sa-si salveze viata, Eddie si George isi unesc fortele pentru a scapa de un geniu nebun, care urmareste sa le afle secretul, pentru a-si pune planurile infioratoare in aplicare. Ajutati de redutabilul sir William si de actrita Elizabeth Oldfield, pornesc cu totii intr-o cursa contracronometru - o cursa infioratoare, la finele careia trebuie rezolvat misterul ce va opri ca Londra sa fie cotropita de creaturile mortii...



Justin Richards este autor a peste douazeci de romane si povestiri non-fiction. A mai scris scenarii radiofonice, piese de teatru si scenarii de televiziune. A redactat antologii de nuvele, a lucrat ca redactor tehnic si este fondatorul si redactorul unei reviste.

Este bine-cunoscut pentru seria de carti pentru copii The Invisibile Detective si ca director de imagine al cartilor de mare succes Doctor Who, publicate de BBC.

Justin locuieste in Warwick, impreuna cu sotia sa si cei doi copii, intr-o resedinta ce-i ofera o priveliste minunata spre castelul de la marginea orasului.
Fragment din romanul: Stapanul dinozaurilor - Justin Richards

"   In Clubul Atlantilor, aflat la numai zece minute de mers de British Museum, sir William Protheroe sedea singur intr-un salon cu lambriuri de stejar si analiza evenimentele si descoperirile pe care le aflase in decursul serii. Cu toate ca nu-i tinea nimeni companie la cina, persoanele care il cunosteau indeajuns de bine stiau ca nu trebuie sa-l deranjeze in momentele sale de reflectie.
    Cand isi termina cina, Protheroe aproape ca uitase ce mancase. Dupa ce-i multumi lui Vespers, intendentul clubului, si ii saluta din cap pe sir Henry Walthamstow si pe alte cateva cunostinte, iesi in aerul rece al noptii si se indrepta spre muzeu.
    Avea cateva idei in privinta cadavrului si era hotarat sa le verifice practic. Inainte sa plece la club, Protheroe il trimisese acasa pe Berry, asa ca putinele incaperi care constituiau Departamentul Artefactelor Neclasificate erau intunecate si pustii. Batranul aprinse lampile in camera principala a specimenelor si flacarile licarira pe usile de sticla ale dulapurilor si vitrinelor, dansand pe exponatele care, conform stiintei, n-ar fi trebuit sa existe.
    Masa de lucru era insa goala. Corpul lui Albert Wilkes si oasele pe care Protheroe le scosese pentru examinare disparusera.
    — E cineva prezent langa noi? rasuna glasul tanguit al madamei Sofia, asemenea unui bocet fantomatic, in camera cufundata aproape complet in bezna.
    Inca din momentul cand madam Sofia ii intampinase la usa pe „domnul si doamna Smith" si ii zori sa intre in salon, George era convins ca sedinta de spiritism era doar o pierdere de timp. Femeia lasa impresia unei doamne de varsta incerta, tacanita si excentrica, dar ochii o dadeau de gol. Simtind cum femeia il cantarea din cap si pana in picioare, George nu s-ar fi mirat catusi de putin s-o vada lingandu-si anticipativ buzele.
    Liz, pe de alta parte, parea cu adevarat atrasa de aceasta experienta si statea atenta si concentrata la o masa rotunda, mare, in mijlocul dezordinii din salon, sorbind fiecare cuvant pe care-l rostea madam Sofia.
    Erau sase cu totii. Sotul madamei Sofia era un barbat marunt, cu nas ascutit pe care tinea o pereche de ochelari cu rame subtiri. Isi freca aproape fara incetare palmele si avea o statura usor garbovita, care ii dadu lui George impresia ca arata ca un camatar din cartile cu povesti. Madam Sofia il prezentase ca „sotul meu, Gerald".