Asadar, cu talentul si incisivitatea unui jurnalist, asociate acribiei riguroase tipice unui veritabil istoric, Alexandru Purcarus a demontat metodic, pas cu pas (nu neaparat iohannisist), tot traseul aplicarii Legii 473 de planificare a apararii si elaborarii Strategiei de Aparare Nationala, care devine limpede pentru orice contribuabil roman, constiincios platitor de taxe si impozite menite sa acopere nu doar chibzuite cheltuieli pentru apararea statului, dar si indemnizatiile legiuitorilor alesi.

  Aceasta carte ne lamureste asadar, cu subiect si predicat, de ce legile romanesti (inclusiv Constitutia) sunt stufoase si prost alcatuite, permitand orice interpretare oneros-ticaloasa, de ce ele trebuie mereu modificate si completate, de ce toata lumea (juristi, politicieni, ministrii, analisti) le invoca in gura mare, dar aproape nimeni nu le citeste (ce rost practic ar avea? Sic!), de ce suntem mereu surprinsi de viduri legislative in orice domeniu (iar daca legea exist, lipseste, ca un facut, metodologia de aplicare), amplificand pana in pragul catastrofei traditionala si vesela noastra dezorganizare si harababura mentala si actionala.

   Intelegem din acest volum ca – desi legea, in genere, este ignorata cu aroganta, deoarece este considerata stanjenitoare sau sacaitoare in majoritatea situatiilor de catre politicienii romani – ea este invocata si aplicata cu o brusca rigoare doar atunci cand macar un paragraf al ei se dovedeste de utilitate politica imediata. Nimanui din cele trei palate definitorii ale politicii romanesti (Cotroceni, Victoria, Parlament) pare sa nu-i fi pasat de faptul ca presedintele Basescu depasise cu mult ter-menul de sase luni de la prima investire pentru elaborarea si promovarea, conform Legii 473 din 2004, a Strategiei de Aparare Nationala, dar „amanuntul” a devenit dintr-odata extrem de important, doar pentru ca a servit drept argument juridic pentru prima suspendare a presedintelui.

Calin Hentea