In secolul al XVIII-lea, perioadele si modalitatile de a calatori coincid cu raspandirea modelor si maniilor colective. Daca la nivelul aristocratiei si al marii burghezii aflam moda celebrului «grand tour», adica acel gen de «turism cultural» si monden care ii aducea pe nordicii Europei in cele mai vii orase ale insoritei Italii, iar pe italieni ii mana in marile capitale de peste Alpi, Paris, Londra, Viena, la nivelul burghezului mediu – la care se situeaza societatea trilogiei de fata –, moda se adapta posibilitatilor financiare si gustului local. De mai bine de un secol, societatea venetiana descoperise gustul vacantelor la tara, unde, in frumosul peisaj al regiunii Veneto, isi construise odinioara superbele sale vile nobiliare arhitectul Palladio si unde, in vremea lui Goldoni, inflorise moda micilor vile, a caselor de vacanta – cum le-am numi azi –, in care mica burghezie isi permitea si ea luxul trandaviei, al intalnirilor mondene si al conversatiei. Iar acest ragaz vacantier devenise o marca sociala, care garanta o anumita perceptie publica. Iar perceptia publica, «reputatia», este valoarea maxima a societatii venetiene din vremea lui Goldoni si principala obsesie a personajelor sale.