Scriitorul german Karl May (1842-1912) este unul dintre cei mai prolifici autori de romane de aventuri. Comoara din Lacul de argint, Winnetou sau Old Shatterhand sunt tot atatea carti cu eroi indragiti de cititorii mici sau mari, cu peripetii palpitante, descrieri aproape picturale si o profunda cunoastere a traditiilor si obiceiurilor indienilor din America.

    In Testamentul incasului calatorim in lumea exotica a indienilor din America de Sud. Cu acelasi nedezmintit talent din romanele despre indienii din America de Nord, autorul reuseste sa ne ofere o lectura pasionanta si placuta, povesti pline de aventuri neprevazute si situatii care taie orice rasuflare, condimentate cu un umor irezistibil.

Fragment:

"   PE CARAREA RAZBOIULUI
    Parintele Jaguar si tovarasii sai pornira in galop. Seara, popo in desert, iar in dupa-amiaza zilei urmatoare ajunsera la Fuer Gemela. Cum am mai spus, izvorul se numea astfel pentru ca format din doua fire de apa mai mici, care semanau intre ele... doua picaturi de apa si care se uneau, la un moment dat. Apoi, mica distanta in aval, ai fi zis ca Izvorul Gemenilor, dupa ce purtase apele cu truda, se linistea dintr-odata, transformandu-intr-un lac foarte limpede.
    Pe malul acestui lac, vegetatia era bogata. Se vedeau arb taquaras si palmieri, care atingeau inaltimi de trei metri. Din loc loc se zareau si leandri. Pamantul mustea de apa si iarba cres inalta si deasa, ajungand pana la burtile cailor.
    Lacul era plin cu pesti, insa, descoperind urmele unui ce Geronimo spuse:
Nu vom fi nevoiti sa mancam numai peste, sefiores. Cred vom avea parte si de o bucata de carne ceva mai gustoasa.
 Aceste urme ne arata limpede ca de aici incolo nu vom merge prin desert, zise Parintele Jaguar. Trebuie sa fim cu bag de seama. Unde sunt cerbi si caprioare, acolo trebuie sa fie animale de prada, numai ca... n-avem de ce ne teme de ele. cand am fost in Buenos Aires, nu am mai vazut nici un jaguar, cel din arena era un exemplar foarte las.
    Insotitorii Parintelui Jaguar se impartira in doua grupe. Una dintre ele urma sa pescuiasca, iar cealalta, in frunte cu Hammer avea sa caute locul in care oamenii lui Benito Pajaro ascunsesera armele si munitia. Locul cu pricina fu descoperit foarte repede tocmai datorita faptului ca, in vegetatia bogata, sarea in ochi tgk petic de pamant acoperit cu nisip. Armele au fost dezgropate f intarziere si impartite atent, astfel incat sa nu se impovareze prea tare caii. Dupa aceea, au dat la iveala si munitia.
    Oamenii aveau de ce sa se bucure: aveau peste din belsug. sesera prinsi atat de multi pesti, incat cei mai mici de-o palma u fost aruncati inapoi in lac. Şezura cu totii in jurul Parintelui Jaguar si uriasul le spuse:
— Acum nu ne vom mai urma drumul prin desert. Avem inaintea noastra campii acoperite cu iarba si paduri dese. Trebuie, deci, sa fim cu mai mare bagare de seama. Sehor Kiesewetter ne-a vorbit despre Fuente de los Sanguijuelas, Fuente de los Cocodrilos Fuente Gemela. Am descoperit aceste locuri si acum ne vom Indrepta spre Lacul Palmierilor. Va repet, trebuie sa fim cu mare bagare de seama!
— De ce spui asta, Carlos? intreba Geronimo.
— Pentru ca, asa cum prea bine stii, capitanul Pellejo a dat ordin ca soldatii sa se adune pe malul Lacului Palmierilor. Poate ca uiilitarii se afla deja acolo sau poate ca sunt inca in drum spre Lago tle los Carandayes. Oricum, daca nu-i descoperim din vreme, o sa flin luati prin surprindere de soldati. Sunt sigur ca Benito Pajaro si cei ce-1 insotesc n-au ajuns inca pe malul Lacului Palmierilor. "