„Sub semnul «rugaciunii mintii», Timpul rugului aprins pune in dialog spiritualitatea rasariteana si cea apuseana, tra¬ditia si modernitatea. Texte despre isihasm si relatia maestru-discipol con¬duc la evocarea «grupului de la Antim», marcat de figurile lui Sandu Tudor si Vasile Voiculescu: o experienta spiri¬tuala singulara in spatiul romanesc, pu¬tin cunoscuta pana astazi, dar cu ecouri mereu prezente.
Cosmopolit si totusi roman, calugar si totusi om de lume, ortodox, dar cu o anu¬mita aroma iezuita, Andre Scrima recita indelung din Djalal ed-din Rumi si din Rilke, din Emily Dickinson si Ion Barbu, din Upanisade si din Evan¬ghelie.“ (ANDREI PLEsU)