„Daca tineretea ar sti, daca batranetea ar putea...” — iata un dicton frantuzesc care spune mai mult decat am putea crede, data fiind deasa lui utilizare. Intelepciunea vine odata cu varsta, o stim si o traim cu totii, si ni se pare ca nimic nu s-ar mai putea adauga pe acest subiect, pentru ca — de la : Solomon incoace — nimic nu e nou sub Soare.
    Si totusi, cartea (a patra) colonelului-economist Cornel Gabor aduce un suflu proaspat in aceasta dezbatere, nu atat prin noutatea informatiei, cat prin structurarea ei si prin vointa de exhaustivitate. Metafora vietii ca o calatorie cu trenul intre statia de plecare (nasterea) si cea terminus (trecerea la Domnul) nu e noua, nou insa e modul de tratare a sa in paginile cartii. Calatoria cu trenul are regulile ei. La fel, calatoria prin viata, daca nu se face la voia intamplarii, ci cu tinta precisa si fierbinte ravnita a mantuirii.
    Sunt trecuti in revista numerosi si importanti scriitori din literatura romana si cea universala, preocupati de trecerea timpului si apropierea mortii, cu cele mai ilustrative citate din operele lor. Sunt apoi luate in sprijin, pentru intarirea argumentatiei, zicerile oamenilor Bisericii de ieri si de azi, intemeiate pe Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, dar si paremiologia populara, proverbele si zicatorile, pentru ca folclorul este depozitarul ancestral al intelepciunii.
    In descrierea etapelor batranetii sunt avute in vedere nu doar modificarile psiho-somatice care apar, ci si problemele sociale si relationale care intervin, prevenirea lor si ingrijirea care se cuvine acordata (si pe care Biserica a stiut s-o acorde intotdeauna) celor defavorizati, prin caminele de batrani sau in alt mod.
    Batranetea este si o varsta a bilantului, a recapitularii, a evocarii copilariei „cu padurea ei cu tot", pe care autorul o face imbinand duiosia cu detaliul semnificativ. Mantuitorul Hristos a binecuvantat toate varstele omului, deci si batranetea, prin kenoza Sa, prin luarea firii noastre stricacioase pentru a o ridica la nestricaciune. Si daca mantuirea este un dar, ea nu este mai putin rodul conlucrarii si efortului nostru de o viata. Efort pentru care lucrarea de fata se dovedeste, fara a o clama zgomotos,un ajutor binevenit.
    Pentru care nu putem decat sa ii multumim autorului. - Virgil Borcan