Ultima tigara a lui Fondane contine treisprezece microromane halucinante cu miez evreiesc. Savuroase, surprinzatoare in balansul lor continuu de la tristete la veselie, de la moarte la viata, de la resemnare la speranta, ele imbina intr-un dozaj misterios fictiunea cu realitatea istorica. Aceste scrieri sint indisolubil legate de America de peste pogrom, romanul bestseller bazat pe documente de epoca tulburatoare din Romania interbelica. Daca in roman intriga se desfasoara pe doua directii paralele, noul volum surprinde o multitudine de planuri si situatii, invaluite metaforic in norii ultimei tigari fumate de Fondane, inainte de executia sa de la Auschwitz. In ipostazele de victima, calau ori simplu figurant apar, alaturi de oameni obisnuiti, Benjamin Fondane, Marilyn Monroe, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Adolf Eichmann, Emil Cioran, primarul Cernautiului, Traian Popovici, sau cuplul Billy Wilder & I.A.L. Diamond. Dar si profesorul universitar Ioan Gottlieb, marele privitor la stele pe timpul detentiei sale de la Mauthausen, caruia autorul i-a promis ca va scrie cindva o nuvela frumoasa avindu-l ca erou. Istoriile lui Catalin Mihuleac cuceresc printr-un stil seducator – melanj de rigoare lingvistica si documentara –, prin tandrete si finete in redarea si decriptarea comportamentelor.
Fragment din roman:
„Filmul preferat al lui Eichmann
Trecuse o buna bucata de vreme de cand Ricardo Klement nu mai tresarea cand citea in ziare despre Adolf Eichmann; de parca n-ar fi fost vorba de el insusi, ci de cineva cu totul strain. intr-adevar, reusise sa se detaseze de fosta lui identitate, reusise sa rupa orice legatura emotionala cu fiorosul ganditor al exterminarii din epoca de glorie a Reich-ului. Acum el era Klement, deci da-l in ma-sa pe Eichmann! Tupilate de ani buni sub documentele false de identitate, zilele klementine se depanau molcom, ca o rostogolire de citrice mici care parfumau locul cu dulceata unui trai tihnit.
Nimeni nu l-ar fi ghicit pe Eichmann in Klement — amploaiatul anonim al uzinelor „Mercedes-Benz" din Buenos Aires care se indrepta, fluierand un cantecel de drumetic din Alpi, spre anii senini de pensie. Avea un bagaj usor, pentru ca sufletul incarcat de crime il lasase in bocceaua evaporatului Eichmann.
Si totusi, la acel inceput de an 1960, o schimbare isi facea loc. Ca o alarma sensibila, instinctul de urmarit parea gata sa i se reactiveze, dupa anii stinsi ai tacerii. Pe cand isi indeparta in cada fierbinte celulele moarte ale monotonei zile de munca abia incheiate, Klement simtea umbra unei amenintari, care se lasa peste el ca o prelata uriasa. Prelata plana mai intai peste intreaga America de Sud, apoi peste Argentina si orasul Buenos Aires... Ajunsa aici, cobora, se facea sul si pornea cu serpuiri si fosnet de reptila spre periferie, in cautarea lui, numai a lui.
Nu era de joaca. Ii dibuia arealul, ii gasea casa, se strecura prin gradina, apasa clanta si intra implacabil in aburul salii de baie, ca un cablu al terorii. inchidea usa la loc, intorcea cheia in broasca, dar nu-l ataca din prima, ci ii savura spaima, pe cand se apropia unduindu-se ca o cobra."