Fragment din volum:

 

    „Lae nu cunostea arta oratorului. El incepea direct, fara inutila captare a bunavointei, si termina printr-o mormaiala vaga sau, pur si simplu, printr-o injuratura. Ne-a spus ceea ce avea de spus. Atat si nimic mai mult. Si anume, ca a venit din Basarabia, unde «am impuscat eu multi jidanii ca voi», si ca va proceda tot asa cu noi, la prima ocazie. Iar cariera lui la poligon si-a inceput-o imediat printr-un exercitiu al vargai cu care venise. Lae fugea dupa cate unul din noi pentru a-l pedepsi, dar fuga lui era scurta si fara rezultat. In schimb, Lae injura, iar repertoriul lui de injuraturi era intr-adevar original. Imi amintesc, de pilda, ca injura de «patru sute» («tu-ti patru sute-a ma-tii», sau «patru sute-n casa») ori de «cornu' tau de jidan». O data l-am auzit injurand de «patru sute sase», dar cred ca era o exceptie. Lae avea sa devina cu timpul spaima intregului poligon, cu toate ca, in majoritatea cazurilor, era inofensiv. Ceea ce inspaimanta era perseverenta sa intr-un antisemitism nespeculativ — simpla directie a unei furii organice care de cele mai multe ori se traducea in gesturi oarbe, intr-un fel de pantomima a necazului. Lae ii ura pe jidani in mod sincer, as putea spune — spre deosebire de celalalt plutonier al companiei noastre, Pateli — un grec bogat, cred care, sub aparenta constiinciozitatii, isi desfasura rautatea, masiva si coerenta. 

    Lae inspaimanta si ne facea in acelasi timp sa radem de el, cand celalalt starnea in noi un fel de respect animalic, absurd. Fireste ca Lae era si el, sau putea fi, la un moment dat, periculos. Cand prindea pe cate unul, il tragea de urechi sau il croia cu varga - cu destula putere uneori -, dar in majoritatea cazurilor furia lui Lae avorta, ridicola, si o injuratura mototolita intre dinti si limba punea punct zgomotului ei surd.”