O pata de sange pe zapada imaculata, proaspat asternuta peste pamantul chinuit al Afganistanului, ar arata probabil ca sangele primului om nevinovat varsat pe suprafata planetei, sangele lui Abel, pata a vinovatiei universale, strigata pana in strafundurile Universului, pana la Dumnezeu, de oglinda imensa. Poate asa va auzi, poate asa va vedea sangele nevinovat, pacatul originar multiplicat in Afganistan, zilnic, de trei mii de ani, in milioane de exemple, oameni nevinovati, carora presupusi semeni intru ratiune le astern peste ochi panza intunericului vesnic.

* Ca orice popor umilit de istorie, afganii nu cer mult. Doar un dram de respect si recunoastere. Exact asta le-am oferit noi, romanii.

Victor Strimbeanu

Intre o aterizare la Kabul si o decolare, un arc de timp fara sfarsit, o „miercuri“ repetabila pana la sufocare, ascunde o experienta militara si sufleteasca aflata la limita omenescului. Autor de literatura de specialitate militara, Victor Strimbeanu are, mai nou, tentatia unui jurnal fara intentii fictionale, dar, fatalmente, jurnalul, gen literar de frontiera, se constituie si intr-un „document sufletesc“.

Prof. Alecsandru sTIUCA

„Cand voi fi mare, vreau sa ma fac politista, ca sa pot sa-mi apar familia.“

Sakena

(fetita care ar fi devenit cetatean roman, daca ar fi existat posibilitatea legala de adoptie)