„In spatele unei scenografii deseori sumbre, Eva Precub tese si desface spatii nu doar pentru a ascunde sau a arata frinturi de tablouri, pinze din care ies sau sunt obligate sa se intoarca fiinte-vapaie, ci desira insasi aceasta vapaie, careia ii interzice tipatul. Timpul caruia nu-i mai vine timpul, instantaneele foarte scurte, dar declansatoare legate de o voce indepartata a mamei refac si elibereaza nu doar tremurul unui fluture lovindu-se de piept, ci si creeaza acest chip, distins si apasat: o pasare al carei cintec este prins intr-un trunchi de copac.“ - Medeea Iancu

„Eva Precub ne poarta in noul ei volum, unde luna acopera tarina, intr-un spatiu fantastic, bogat in simtiri sumbre, miscatoare si clocotitoare. Atmosfera inventariaza minutios filonul gothic/horror, are o transcendenta uimitoare in regimul afectivitatilor puternice, melancolice sau dureroase. Cind citesti cartea, te muti pe tarimul visului, al cosmarului, lumea se deruleaza fragmentar intr-un inventarium poetic fin, dar colapsant, ce surprinde in primul rind forta trairilor, cu acuratetea lui Hyeronimus Bosch.“ - Leonard Ancuta

„Poezia Evei Precub e ca valurile tulburi si grele ale unui ocean de la capatul lumii. Un pas gresit si ai murit.“ - A. R. Deleanu