Veronika se hotaraste sa moara Ed.2015
"Veronika impinse usa de la living, merse in fata pianului, ii deschise capacul si, cu toata forta, izbi in claviatura cu mainile. Un acord nebunesc, dizarmonic, iritant, rasunand in ambianta goala, izbindu-se de pereti, intorcandu-i-se in auz sub forma unui zgomot ascutit, ce parea sa-i sfasie sufletul. Era insa cel mai bun portret al sufletului ei in clipa aceea.
O inunda din nou o pace adanca, si Veronika privi iarasi cerul instelat, cu luna in primul patrar, favorita ei, umpland cu lumina suava locul unde se afla. Simti iarasi ca Infinitul si Vesnicia umblau tinandu-se de mana si era de ajuns sa-l contempli pe unul din ele, cum ar fi Infinitul fara limite, ca sa observi prezenta celuilalt, Timpul care nu sfarseste niciodata, care ramane in Prezent, unde se afla toate secretele vietii. Pe drumul dintre salon si living fusese in stare sa urasca, atat de tare si de intens, incat nu-i mai ramasese nici urma de ranchiuna in inima. Lasase ca sentimentele negative, reprimate vreme de ani in sufletul ei, sa-i iasa in sfarsit la suprafata. Le simtise, si acum nu mai avea nevoie de ele, puteau sa plece.
Ramase tacuta, traindu-si momentul Prezent, ingaduindu-i dragostei sa umple spatiul gol pe care-l parasise ura. Cand simti ca se facuse timpul, se intoarse catre luna si canta o sonata in cinstea ei, stiind ca ea o asculta, ca e mandra, si asta le starnea gelozia stelelor. Canta apoi o muzica pentru stele, alta pentru gradina si o a treia pentru muntii pe care nu-i putea vedea noaptea, dar pe care-i stia ca se afla acolo.
In toiul muzicii pentru gradina, aparu alt nebun, Eduard, un schizofrenic fara sperante de vindecare. Prezenta lui nu o infricosa: dimpotriva, ii surase si, spre surprinderea ei, si el ii raspunse cu un zambet.
Pana si in lumea lui atat de departata era in stare sa patrunda muzica si sa faca minuni. "
Descrierea produsului
"Veronika impinse usa de la living, merse in fata pianului, ii deschise capacul si, cu toata forta, izbi in claviatura cu mainile. Un acord nebunesc, dizarmonic, iritant, rasunand in ambianta goala, izbindu-se de pereti, intorcandu-i-se in auz sub forma unui zgomot ascutit, ce parea sa-i sfasie sufletul. Era insa cel mai bun portret al sufletului ei in clipa aceea.
O inunda din nou o pace adanca, si Veronika privi iarasi cerul instelat, cu luna in primul patrar, favorita ei, umpland cu lumina suava locul unde se afla. Simti iarasi ca Infinitul si Vesnicia umblau tinandu-se de mana si era de ajuns sa-l contempli pe unul din ele, cum ar fi Infinitul fara limite, ca sa observi prezenta celuilalt, Timpul care nu sfarseste niciodata, care ramane in Prezent, unde se afla toate secretele vietii. Pe drumul dintre salon si living fusese in stare sa urasca, atat de tare si de intens, incat nu-i mai ramasese nici urma de ranchiuna in inima. Lasase ca sentimentele negative, reprimate vreme de ani in sufletul ei, sa-i iasa in sfarsit la suprafata. Le simtise, si acum nu mai avea nevoie de ele, puteau sa plece.
Ramase tacuta, traindu-si momentul Prezent, ingaduindu-i dragostei sa umple spatiul gol pe care-l parasise ura. Cand simti ca se facuse timpul, se intoarse catre luna si canta o sonata in cinstea ei, stiind ca ea o asculta, ca e mandra, si asta le starnea gelozia stelelor. Canta apoi o muzica pentru stele, alta pentru gradina si o a treia pentru muntii pe care nu-i putea vedea noaptea, dar pe care-i stia ca se afla acolo.
In toiul muzicii pentru gradina, aparu alt nebun, Eduard, un schizofrenic fara sperante de vindecare. Prezenta lui nu o infricosa: dimpotriva, ii surase si, spre surprinderea ei, si el ii raspunse cu un zambet.
Pana si in lumea lui atat de departata era in stare sa patrunda muzica si sa faca minuni. "
Detaliile produsului