Daca de obicei omul vine la judecata istoriei, iata ca aici, in romanul lui Tudor Bratescu, vine istoria la judecata omului. De fapt, vin istoriile. Cea mare, in care planeta e aprinsa de doua razboaie mondiale. Si cea mica, desfasurata in interbelicul romanesc al patimilor politice, al complicatiilor de familie, al rosturilor si prejudecatilor obstesti, al aspiratiilor si deziluziilor. Medicul Gogu Slavescu, protagonistul acestui roman-fluviu, trece de la fierberea frontului la siguranta relativa a unui cabinet privat si apoi la conducerea unei primarii de urbe mica. Viata lui se desfasoara in triunghiul Alexandria - Bucuresti - Valeni si e un carusel de emotii, surprize, regasiri, deceptii, iubiri si vinovatii. Fanatic al igienei si poreclit «Vespasian» in urma ambitiei de a construi o latrina pe linia frontului in Primul Razboi Mondial, medicul Slavescu practica o filozofie a igienei infuzata de umor, intelepciune cotidiana si intelegere a semenilor. E igiena trupului, dar si a constiintei, chiar daca in calea fiecaruia se ivesc cumpene, momente de slabiciune sau razgandiri. E igiena privitului atent in oglinda, a refuzului de a face compromisuri si-a puterii de a te indigna cand le fac altii, fie ei carne din carnea ta. Gogu Slavescu e un om cu alunecari si rataciri, cu sovaieli si momente de furie, insa pastreaza un inviorator nivel de autoexigenta. Viata lui e cheia care deschide usa unei cronici de familie placate pe dodecafonia (sau poate dodecacofonia) politica dintre razboaie. E o cronica vie, pe rand dramatica si spumoasa, in care apar personaje conturate cu mana de povestitor versat. O cronica pe care o citesti oftand sau clatinand din cap, cu lacrima sau cu zambet, in functie de felul cum se joaca vantul prin trestiile ganditoare. - Radu PARASCHIVESCU