Un regizor olandez de documentare filmeaza lucruri socotite de ceilalti banale si neinteresante, intr‑un Berlin care poarta, asemenea lui, o tragica urma a trecutului. Existenta lui in mijlocul unui grup pitoresc de prieteni – care amesteca discutiile despre arta si istorie cu ospete la fel de spectaculoase – este tulburata de aparitia unei femei misterioase. Cineastul incearca atunci sa uneasca toate acele cadre vagi si sa dea sens propriei sale vieti, iar povestea de dragoste se insereaza in intinsa meditatie asupra istoriei si amintirii care este romanul lui Nooteboom.

Cees Nooteboom (n. 1933) a debutat in 1955 cu romanul Philip si ceilalti. Opt ani mai tarziu, a publicat Cavalerul e mort, un scurt roman borgesian despre un scriitor care se sinucide, lasandu‑i
manuscrisul cartii sale neterminate unui alt scriitor, care la randul lui repeta istoria. Urmatorul roman, Ritualuri, a fost cartea care l‑a consacrat cu adevarat pe Cees Nooteboom, distinsa cu Pegasus
Prize, primita cu foarte multe elogii in Olanda si tradusa in mai multe limbi. Urmatoarea poveste, Paradisul pierdut, Vulpile vin noaptea i‑au adus un renume exceptional lui Cees Nooteboom,
care a primit numeroase premii literare si a fost de multe ori mentionat ca un candidat la Premiul Nobel.
Ziua Mortilor a fost salutata de presa literara ca „o carte de o frumusete orbitoare“ (De Volkskrant), „un roman in care autorul aduce in discutie toate intrebarile pe care ar trebui sa si le puna oamenii secolului XX“ (De Telegraaf).