Premeditat am creat o controversa punand alaturi substantivele comune taina si enigma - ca pe precedentul inventat sa-mi pot dezvolta opinia despre recentul volum pe care il prefatez. Poeta Mihaela Aionesei diseca taina iubirii prin enigma si intra in palatul ei ferecat printr-o taina doar de ea stiuta. Sireata si abila ca o mueris, poeta inventeaza un alibi astfel ca cititorul neavizat ar fi gata sa jure cu mana pe cruce ca inculpata scriitoare n-a auzit, n-a vazut si n-a participat nicicand, cu gandul sau cu fapta, la crima sacra a iubirii.

Imi permit sa aduc Inchizitia in mileniul nostru III si o acuz pe poeta de vrajitorie! Fiindca proba de vrajitorie este mojarul de alchimie in care cazneste figurile de stil ale limbajului cotidian din care explodeaza miresmele de iubire reala si suava, limbaj aparent eliptic, precum frazele inselatoare rostite candva regilor, in fumul hipnotizant din gura pesterii de catre inteleapta Pithia. Poeta nu forteaza limbajul,  nu inhama metaforele la jugul sisific al vesnicelor iubiri. Poeta-mama umbla printre figurile de stil cu grija materna cu care ar infasa sau desfasa un prunc. Usurel... si cu esenta de iubire in palmele trudnice... Oricum ii va fi harazit cartii sa se numeasca in final, eu o consider o replica la "AGONIE SI EXTAZ" si-i  voi zice volumului, tare si in gand "TAINA SI ENIGMA".

Fragment din cartea "Zodia palmelor tale" - Mihaela Aionesei

"is love

sa ghemuiesti in tine lumea
si-apoi fluturand ninsori sa te inalti
pana nu se mai vad copacii
si norii raman in urma
ca niste furnici

sa strangi in dinti lacrimile
pana se vor mula perfect pe faldurile rochiei
si apoi in abisul marii sa te arunci
cu toate nerostirile

sa cauti perla din ochiul scoicii
s-o tii strans in palma
pana coralii se vor inmuia
sa sufli in ger
pana  se vor vedea la coltul inimii
primaverile si Dumnezeu

si toate astea tacand despre el
in colivia unei lacrimi
asta da
i s  l o v e   


mainile mele cuminti

mainile mele stau cuminti
ca doua femei cazute in rugaciune
una vrea sa-L atinga pe Dumnezeu
cealalta pe tine ar vrea sa te ajunga

in mine, in lume
s-au stins demult lumanarile
fumul lor imi intuneca
zarile prin care as fi vrut
sa te vad ca vii

iubirea si moartea
se ostenesc
sa ma imparta

de-atatea carari fara contur
picioarele-mi sapa o groapa

mainile mele cuminti
te asteapta..."