"Flori pentru Algernon" a devenit un clasic universal pentru motive bine întemeiate. Daniel Keyes ne pune cu măiestre înaintea ochilor o poveste fără egal, cea a lui Charlie Gordon, un om de serviciu cu un IQ scăzut care datorită unui experiment științific atinge statutul de geniu.

Dar pentru că orice se ridică trebuie să și cadă la un moment dat, inteligența nemaipomenită a lui Charlie are o dată de expirare neprevăzută.

Cu un sfâșietoar sentiment de neputință, atât cititorul, cât și Charlie, sunt martorii degradării treptate a lui Algernon, șoarecele de laborator care a avut parte de același tratament ca și fostul om de serviciu.

Ceea ce Daniel Keyes ne înfățișează este o poveste despre natura umană, despre capacitatea inerentă de a face bine și rău în egală măsură, și despre ce se poate întâmpla când îți pui aripi de ceară și încerci să zbori către soare.

Mă bucur ca în sfârșit am apucat să o cumpăr.La început nu prea m-a atras dar după ce intri în poveste este un subiect foarte interesant despre inteligența artificială

��

Cartea aceasta este foarte interesantă, redând într-o manieră unică trãirile celui care, artificial, încearcă să îşi depăşeacă limitele. Totodată, este reflectată şi rãutatea celor care înconjoară o persoană cu nevoi speciale. Dacă Minunea redă imaginea unui copil, aici observă un adult cu multe traume, care a resimțit mereu lipsa de dragoste a mamei. O lectură care îndeamnă la reflecție.