Asanestii. Istoria politico-militara a statului dinastiei Asan- Alexandru Madgearu
Asanestii. Istoria politico-militara a statului dinastiei Asan- Alexandru Madgearu
„Lucrarea Domnului Alexandru Madgearu este, in opinia mea, cea mai temeinica incercare intreprinsa pana acum in istoriografia romana pentru elucidarea genezei, caracterului si evolutiei constructiei politice infaptuite, la sfarsitul secolului XII - inceputul secolului XIII, de fratii vlahi din Haemus, Petru, Asan si Ionita in conditiile crizei Imperiului bizantin, inlocuit, din initiativa veneta, prin devierea anticrestina a cruciadei a patra, de Imperiul latin din Constantinopol. In stransa cooperare cu bulgarii si in alianta cu, cumanii, cu care de altminteri se gaseau in relatii dinastice de incuscrire, cei trei frati au facut sa renasca ideea imperiala bulgara, pentru inceput, din motive conjuncturale, initial sub forma unui regat catolic al romanilor si bulgarilor, devenit insa, sub urmasul lor, loan Asan II, un avatar de factura clasica al taratului bulgar, de imitatie bizantina si concurent al Bizantului. …
***
fragment
Daca Petru si Asan ar fi mers la Kypsella doar pentru a cere o pronoia, Niketas Choniates nu ar fi prefatat aceasta relatare cu pasajul despre abuzurile indreptate contra vlahilor. Desi nu o spune direct, el lasa sa se inteleaga ca acesti doi vlahi s-au folosit de starea de nemultumire a celor din neamul lor pentru a pretinde imparatului sa le recunoasca o toparhie, unde vlahii sa beneficieze de autonomie. Nereusind, au provocat revolta. A fost, asadar, o actiune premeditata, o cerere formulata intr-un mod ultimativ.
Desi existau motive serioase de nemultumire contra puterii imperiale, populatia nu avea curajul de a se razvrati, dupa cum sperau Petru si Asan. Ei au avut insa ideea geniala de a manipula masele printr-o modalitate tipic medievala. Orasul Thessalonic nu era doar cel mai mare din imperiu dupa capitala. El era centrul comercial si spiritual al intregii parti de est a Peninsulei Balcanice, si se afla sub protectia Sfantului Dumitru izvoditorul de mir. Cultul acestui sfant era, ca si astazi, foarte popular printre greci, romani, bulgari si sarbi. Intr-o opera cu autor incert de la mijlocul secolului al XII-lea (Timarion) se scria ca sarbatoarea Sfantului Dumitru de la Thessalonic
„este cea mai mare sarbatoare la macedoneni. Caci vin cu prilejul ei nu numai multime de autohtoni de aceleasi neam, ci oameni de pretutindeni si de toate felurile, elini de pretutindeni, neamurile felurite ale misienilor vecini pana la Istru si in Scitia, campani, italici, liberi, lusitani si celti de dincolo de Alpi.
Cucerirea Thessalonicului de catre normanzi si devastarea salbatica a orasului i-a putut face sa creada pe locuitorii metropolei macedonene ca sfantul i-a abandonat (Sfantul Dumitru era considerat protector al puterii imperiale). Aici a intervenit ideea lui Petru si Asan. Ei au ridicat in graba un lacas de rugaciune (probabil de lemn) inchinat Sfantului Dumitru, pretinzand ca acesta a plecat de la Thessalonic ca sa-i protejeze pe romani si bulgari:
„La inceput vlahii se codeau si fugeau de rascoala la care erau impinsi de Petru si de Asan, temandu-se de o actiune atat de insemnata. Incercand sa-i elibereze de aceasta teama pe cei din acelasi neam cu ei, consangenii construira un lacas de rugaciune (ekterioB oIkoB), cu hramul sfantului mucenic Dimitrie, in care adunara multi stapaniti de demoni (daimonoleptwn), de ambele neamuri cu ochii injectati si privirile ratacite, cu parul in dezordine si care se infatisau aidoma celor stapaniti de demoni si in toate celelalte privinte. Ii invatara pe acesti exaltati sa spuna ca Dumnezeu a hotarat libertate pentru neamul bulgarilor si al vlahilor si a incuviintat scuturarea jugului celui indelung purtat; din care cauza si Dimitrie, mucenicul lui Hristos, a parasit cetatea tesalonicenilor si biserica-i de acolo si petrecerea lui printre romei si a venit la ei ca sa-i ajute si sa le fie partas la fapta. S-au potolit apoi putin smintitii acestia si iarasi, brusc, cu si mai mare insufletire, au prins sa se agite cuprinsi de furii si strigau cu glas patrunzator si inspirat ca nu-i acum vremea de sedere, ci sa ia armele in maini si sa porneasca impotriva romeilor; iar pe cei prinsi in razboi sa nu-i tina robi, ci sa-i macelareasca si sa-i ucida fara mila si sa nu-i elibereze primind rascumparare, nici sa se plece la rugaminti, nici sa se inmoaie la ingenunchierile lor, ci sa fie tari ca otelul in fata oricarei rugaciuni si sa-i nimiceasca laolalta pe toti cei prinsi. Convinsi de asemenea profeti (qeopropwn), neamul intreg iau armele. si cum rascoala indata le-a izbandit, inca si mai mult isi varau in minte ca Dumnezeu doreste libertatea lor.
PRP: 56.00 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
53.20Lei
53.20Lei
56.00 LeiIndisponibil
Descrierea produsului
„Lucrarea Domnului Alexandru Madgearu este, in opinia mea, cea mai temeinica incercare intreprinsa pana acum in istoriografia romana pentru elucidarea genezei, caracterului si evolutiei constructiei politice infaptuite, la sfarsitul secolului XII - inceputul secolului XIII, de fratii vlahi din Haemus, Petru, Asan si Ionita in conditiile crizei Imperiului bizantin, inlocuit, din initiativa veneta, prin devierea anticrestina a cruciadei a patra, de Imperiul latin din Constantinopol. In stransa cooperare cu bulgarii si in alianta cu, cumanii, cu care de altminteri se gaseau in relatii dinastice de incuscrire, cei trei frati au facut sa renasca ideea imperiala bulgara, pentru inceput, din motive conjuncturale, initial sub forma unui regat catolic al romanilor si bulgarilor, devenit insa, sub urmasul lor, loan Asan II, un avatar de factura clasica al taratului bulgar, de imitatie bizantina si concurent al Bizantului. …
***
fragment
Daca Petru si Asan ar fi mers la Kypsella doar pentru a cere o pronoia, Niketas Choniates nu ar fi prefatat aceasta relatare cu pasajul despre abuzurile indreptate contra vlahilor. Desi nu o spune direct, el lasa sa se inteleaga ca acesti doi vlahi s-au folosit de starea de nemultumire a celor din neamul lor pentru a pretinde imparatului sa le recunoasca o toparhie, unde vlahii sa beneficieze de autonomie. Nereusind, au provocat revolta. A fost, asadar, o actiune premeditata, o cerere formulata intr-un mod ultimativ.
Desi existau motive serioase de nemultumire contra puterii imperiale, populatia nu avea curajul de a se razvrati, dupa cum sperau Petru si Asan. Ei au avut insa ideea geniala de a manipula masele printr-o modalitate tipic medievala. Orasul Thessalonic nu era doar cel mai mare din imperiu dupa capitala. El era centrul comercial si spiritual al intregii parti de est a Peninsulei Balcanice, si se afla sub protectia Sfantului Dumitru izvoditorul de mir. Cultul acestui sfant era, ca si astazi, foarte popular printre greci, romani, bulgari si sarbi. Intr-o opera cu autor incert de la mijlocul secolului al XII-lea (Timarion) se scria ca sarbatoarea Sfantului Dumitru de la Thessalonic
„este cea mai mare sarbatoare la macedoneni. Caci vin cu prilejul ei nu numai multime de autohtoni de aceleasi neam, ci oameni de pretutindeni si de toate felurile, elini de pretutindeni, neamurile felurite ale misienilor vecini pana la Istru si in Scitia, campani, italici, liberi, lusitani si celti de dincolo de Alpi.
Cucerirea Thessalonicului de catre normanzi si devastarea salbatica a orasului i-a putut face sa creada pe locuitorii metropolei macedonene ca sfantul i-a abandonat (Sfantul Dumitru era considerat protector al puterii imperiale). Aici a intervenit ideea lui Petru si Asan. Ei au ridicat in graba un lacas de rugaciune (probabil de lemn) inchinat Sfantului Dumitru, pretinzand ca acesta a plecat de la Thessalonic ca sa-i protejeze pe romani si bulgari:
„La inceput vlahii se codeau si fugeau de rascoala la care erau impinsi de Petru si de Asan, temandu-se de o actiune atat de insemnata. Incercand sa-i elibereze de aceasta teama pe cei din acelasi neam cu ei, consangenii construira un lacas de rugaciune (ekterioB oIkoB), cu hramul sfantului mucenic Dimitrie, in care adunara multi stapaniti de demoni (daimonoleptwn), de ambele neamuri cu ochii injectati si privirile ratacite, cu parul in dezordine si care se infatisau aidoma celor stapaniti de demoni si in toate celelalte privinte. Ii invatara pe acesti exaltati sa spuna ca Dumnezeu a hotarat libertate pentru neamul bulgarilor si al vlahilor si a incuviintat scuturarea jugului celui indelung purtat; din care cauza si Dimitrie, mucenicul lui Hristos, a parasit cetatea tesalonicenilor si biserica-i de acolo si petrecerea lui printre romei si a venit la ei ca sa-i ajute si sa le fie partas la fapta. S-au potolit apoi putin smintitii acestia si iarasi, brusc, cu si mai mare insufletire, au prins sa se agite cuprinsi de furii si strigau cu glas patrunzator si inspirat ca nu-i acum vremea de sedere, ci sa ia armele in maini si sa porneasca impotriva romeilor; iar pe cei prinsi in razboi sa nu-i tina robi, ci sa-i macelareasca si sa-i ucida fara mila si sa nu-i elibereze primind rascumparare, nici sa se plece la rugaminti, nici sa se inmoaie la ingenunchierile lor, ci sa fie tari ca otelul in fata oricarei rugaciuni si sa-i nimiceasca laolalta pe toti cei prinsi. Convinsi de asemenea profeti (qeopropwn), neamul intreg iau armele. si cum rascoala indata le-a izbandit, inca si mai mult isi varau in minte ca Dumnezeu doreste libertatea lor.
Detaliile produsului