Fragment din cartea "Cand viata iti mai da o sansa" de Jojo Moyes:

"Ceva ciudat s-a intamplat cu Nisha. Se tot gandeste la Aleks. A devenit deosebit de constienta de prezenta lui de cate ori se duce sa manance de pranz, ii simte privirile intamplatoare ca pe ceva fierbinte pe spinare. Noaptea, se trezeste gandindu-se la locul acela unde gatul i se uneste cu umerii, la felul cum mijeste el ochii cand cumpaneste la ceva ce ea a zis, ca si cum toate sunt cu mare grija cantarite. Este cea mai stabila persoana pe care a intalnit-o vreodata: fara istericale sau schimbari de dispozitie bruste, ca la Carl, fara hohote de ras sau crize de furie. Zambeste in acelasi fel cand o vede, ii aduce mancare pe care ea nu a stiut ca voia sa o manance, o lasa sa plece pe urma cu un discret gest din mana ori din cap. Este mereu placut, si amabil cu ea, si complet criptic. Este, la drept vorbind, exasperant.
In timpul pauzei de masa, a inceput sa-i puna intrebari despre el, cocotata pe blatul de lucru langa el, in timp ce-si face treaba, sau fumand cu el pe alee. El este din Polonia, dar considera Anglia casa lui, locuind aici de saisprezece ani. Este divortat, in relatii bune cu fosta, a fost mereu bucatar si nu, nu a vrut niciodata sa fie altceva. Considera conducerea hotelului nu prea grozava, dar a fost in locuri si mai rele si se simte bine aici. Este bine sa lucrezi undeva unde esti pretuit. I-ar placea sa aiba restaurantul lui intr-o zi, dar nu este sigur cum o sa stranga banii necesari. Ii place Londra, are propriul mic apartament, gratie raposatului sau tata, iar pe 31 decembrie o sa se lase de fumat. O spune ca si cum ar fi ceva ce ar putea pur si simplu decide, iar Nisha nu are vreo indoiala ca se va intampla. Are o fiica de unsprezece ani, care sta cu el cand este liber. I se lumineaza fata cand vorbeste despre ea si priveste in departare, ca si cum acolo s-ar afla ceva ce Nisha nu a reusit inca sa vada. Toti din bucatarie il plac, dar el nu spune bancuri si nu zaboveste in vestiar in pauze, plangandu-se de turele duble sau de ultimele izbucniri ale lui Michel, ca ceilalti. Este introvertit, aparent multumit sa-si faca treaba si pe urma sa se retraga acolo unde se duce el dupa. Citeste carti de gastronomie tot timpul. Rareori se uita in telefon si nu pare interesat de sport, nici sa iasa la baute cu ceilalti. Nu incearca s-o impresioneze, nici s-o calmeze, nici sa flirteze, nici sa-i puna intrebari. Ea nu-l poate descifra.
- Am uitat rata de la tine in autobuz, spune ea intr-o zi, aproape ca sa-l provoace.
- Atunci, am sa-ti aduc alta, spune el.
- Tu nu ma intrebi niciodata nimic despre mine, spune ea, cand el se asaza in fata ei, mancand un sendvis. Dupa ce-i ies din gura, cuvintele acestea par aproape o nemultumire, ceea ce este enervant. El face o pauza inainte sa raspunda.
- Cred ca o sa-mi spui probabil singura ce vrei sa stiu.
- Cum se face ca nu te dai niciodata la mine? spune ea, intr-o seara, cand pleaca amandoi odata, la sfarsitul turei. El a ramas peste program ca sa-si curete locul de munca si este intuneric, iar masinile vajaie pe langa ei pe Embankment.
- Vrei sa ma dau la tine? spune el, intorcand capul spre ea.
- Nu.
- Ai vazut?
- Ce inseamna asta? Nisha se opreste, privindu-l incruntata.
- Inseamna ca daca esti un barbat cat de cat cu minte, poti citi daca o femeie vrea sa te dai la ea.
- Majoritatea barbatilor se dau la mine oricum.
- Nici nu ma surprinde. Esti foarte frumoasa.
Ea ii arunca o privire dura.
- Te dai la mine acum?
- Nu. Exprim evidentul."