O poveste captivanta si plina de suspans, care te va tine cu sufletul la gura de la inceput pana la sfarsit. Romanul urmareste povestea lui Hannah, care primeste sansa unica de a-si schimba trecutul. Aflata intr-un moment de cotitura in viata sa, ea primeste un cadou misterios, care ii permite sa calatoreasca in timp si sa isi revizuiasca alegerile. Astfel, are ocazia sa exploreze alternative si sa vada ce- ar fi fost daca.. ar fi luat alte decizii in viata. Hannah invata sa isi accepte trecutul si sa se concentreze pe construirea unui viitor mai bun. Sa ramana in relatia infloritoare de acum, alaturi de un barbat chipes si talentat, desi au trasee diferite? Oare pot infrunta impreuna temerile si suferintele trecutului? Sau sa mearga mai departe si sa descopere ce s-ar fi intamplat cu intalnirea surprinzatoare de acum zece ani?

Te va provoca sa reflectezi asupra propriilor alegeri si sa-ti traiesti viata la maximum!


Fanii romanului Biblioteca de la miezul noptii de Matt Haig (Nemira, 2020) vor aprecia aceasta abordare profunda a balantei existentiale dintre destin si sansa. - Booklist

 

Caleb mi-a spus ca as putea sa scriu in cabina de pe plaja, asa ca, in fiecare dupa-amiaza, imediat ce mi se termina tura de dimineata la Pebbles & Paper, ma duc acolo, oprindu-ma pe drum sa-mi iau o cafea si un sendvis cu carne de crab. Apoi ma indrept spre dune, dand binete oamenilor pe Ianga care trec - oameni care se plimba, sau care au venit aici in excursie, sau care au iesit la pescuit.
Privelistea pe care o vezi din cabina asta are ceva magic, ceva care-mi aprinde imaginatia - poate peisajul marin schimbator, poate tipetele pescarusilor care zboara pe deasupra, poate miscarea valurilor, ca o creatura care respira. Prin usa de la intrare pot observa nestatornicia vremii: averse de vara, care brazdeaza apa marii si rapaie in acoperisul de deasupra mea, intrerupte de momente de soare stralucitor. Admir culorile incredibil de frumoase ale cerului - de la cele mai stranii nuante de argintiu si pana la cel mai pur albastru de dinaintea apusului. Iar in tot acest timp norii se leagana pe sus ca o tesatura de casmir batuta de vant. Privelistea aceasta este panza intr-o perpetua schimbare a unui pictor al universului, stimulentul meu zilnic pentru creativitate.
Multumita incurajarilor lui Caleb si indemnurilor primite de la colegii mei din grupul de creatie, incep sa am din ce in ce mai multa incredere in mine. Degetele imi alearga pe taste, iar cuvintele se inlantuie cu o viteza uimitoare. Le simt in bataile inimii mele. Scriu ore in sir, oprindu-ma doar atunci cand imi este sete sau foame. Zilnic mintea mea cutreiera prin lumi noi, posibilitatile sunt infinite si imi fac sangele sa clocoteasca.
Poate ca a avut dreptate cel care a spus ca in viata cele mai bune lucruri sunt gratuite. 

- Luce, mor de dragul lui, imi sopteste Tash.
L-am invitat pe Caleb sa ia pranzul duminica la noi acasa, preuna cu Tash si Simon. Suntem in living, iar Caleb sta pe covor, langa semineu, si il ajuta pe Dylan sa faca un aeroport din piese de lego. Probabil ca a facut o gluma, pentru ca Dylan rade tare, in hohote ragusite, asa cum fac doar copiii mici; cand aproape s-a potolit, Caleb mai zice ceva, declansand alta runda de rasete exaltate, iar micutul se rostogoleste pe o parte, incapabil sa se mai stapaneasca.
- Esti sigura ca n-are copii? ma intreaba Tash.
- Nu are, ii soptesc eu. 
- Si acum, voi doi... sunteti... oficial impreuna?
- Cred ca da. N-am discutat despre asta... dar am sentimentul ca nici nu trebuie. Intelegi?
Da din cap si pare dusa pe ganduri.
- Acum m-am lamurit de ce mi-ai zis ca nu seamana cu niciun alt barbat cu care ai iesit.
Ma Intorc si ma uit la ea.
- Adica?
- Pai, e foarte... sigur de sine, nu crezi? imi sopteste ea. Dar nu la modul arogant. Pare doar ca se simte bine in propria piele. Si nu vrea sa amageasca pe nimeni in privinta asta."