„In rest tot ce pot sa mai fac pentru tine e sa te intreb: — Ai gasit ce cautai?” Asa se incheie romanul lui Catalin Marin, Concert cu tapi in orchestra. Cu un titlu putin spus incitant, cu dialoguri veridice si personaje bine articulate, pline de viata si mereu in miscare, volumul este in primul rand despre dragoste, sentimentul care construieste intreaga naratiune si, vrea autorul sa ne convinga (si reuseste) intreaga lume.
Cititorului nu-i ramane decat sa parcurga paginile cartii, sa se piarda in lumea pe care o va gasi acolo si, in final, sa caute in el insusi raspunsul la intrebare. Ai gasit ce cautai?
Fragment din carte:

"Am mers toata noaptea, iar spre dimineata am iesit din padure chiar in dreptul indicatorului din lemn de la marginea drumului."Sansville" statea scris pe el cu litere cam ageamii. Creat probabil dintr-un exces de buna vointa, acest indicator aflat undeva la mijlocul distantei dintre Marsilia si Sansville, era complet lipsit de sens, si totusi, totusi pentru mine era un indemn, o invitatie catre micul burg pe care il parasisem, nu demult. Indicatorul zacea acolo infipt in marginea unui mijloc de drum si ma sfida, o optiune unica nu este intocmai o optiune, e o ironie, aveam de ales, dar nu puteam alege, prea multe hotarari intr-un timp mult prea scurt, aveam sa imi urmez deciziile deja luate, prin urmare am pornit hotarat catre Sansville, cu ciudata senzatie ca il voi vedea pentru prima oara, ceea ce aproape ca am si facut.
Pe partea dreapta a drumului se intindea un camp cu lavanda, agresiv de violeta, imi inducea un soi de nevroza. „Nimic nu poate fi atat de mult si de mov la un loc" imi spuneam, ca un copil speriat de umbre pe care si le inchipuie duhuri si care isi tot repeta ca ceea ce vede nu exista. Astfel negam campul acela cu toata moviciunea lui suprarealista. intre timp inaintam catre oras, dupa ce am trecut de prima cotitura a dealului ce mi se boltea in stanga, Sansville a inceput sa se intrezareasca in departare. Mai intai, catedrala cea mare, veche si cenusie, apoi tribunalul, apoi frumosul castel al Baronului si restul cladirilor destul de modeste mprastiate pe deal, pana jos in buza Mediteranei, unde portul saruta marea si invers, cel mai adesea invers. "