Iata  un sfant de care Cerul se bucura uitandu-se din inaltime; si cum se putea altfel, cand, de mic i-a fost drag Domnului punandu-si copilaria la umbra bisericii unde slujea tatal sau. Cand spunem aceasta luam in calcul un episod semnificativ din viata sa. Intrebat fiind, la varsta de doi ani, ce-i place in Biserica, raspunde dulce, inocent si mangaietor: Ochii Maicii Domnului, Tronul lui Iisus Hristos si Aripile Sfantului Ioan Botezatorul.
Este numit Cuviosul David “Batranul” ca urmare a intelepciunii de care dadea dovada la o varsta frageda -  era daca vreti o palnie prin care Dumnezeu revarsa harul Sau (si atat de mult era incat curgea si pe alaturi si atunci ceilalti simteau lucrarea Duhului Sfant) iar mainile ii miroseau a mir si cel mai mult simteau dragostea cu care ii inconjura (de fapt aceasta este o trasatura comuna a tuturor sfintilor). In alte locuri este chemat in rugaciune cu apelativul “Copilul” Inaintemergatorului, chemare in spatele careia se ascunde grija Sf. Ioan Botezatorul, Inaintemergatorul Domnului fata de Cuviosul David.
scolit duhovniceste o lunga perioada de timp in Sf. Munte Athos, la Marea Lavra, ajunge in cele din urma in patria natala, in insula Evia unde revigoreaza o veche vatra manastireasca cunoscuta astazi in toata lumea ortodoxa si nu numai. Acolo se afla si sfintele sale moaste iar icoana sa pare atat de vie incat sarutandu-i mana, in semn de pretuire si binecuvantare, simti caldura degajata. Ramane un sfant grabnic-ajutator, un sfetnic luminat in momentele noastre grele si o calauza in lumea umbrita de prea multi nori si prea putin soare.