Cartea de fata cuprinde amintirile din Sfantul Munte ale parintelui Heruvim Karambelas, o minunata comoara duhovniceasca din care s‑a hranit toata viata si cu care a hra­nit o multime de calugari si mireni.

Ce folos ar avea omul sa castige lu­mea intreaga, dar sa‑si pagubeasca sufletul? Sau ce-ar pu­tea da omul in schimbul sufletului sau? Calugarii sunt cei mai buni negustori. Pierd putin si castiga mult. Le lasa pe cele mici si le dobandesc pe cele mari. Dis­pre­tuiesc cele vremelnice si aleg cele vesnice. Se lea­pada de cele lumesti si isi strang comoara in ce­ruri.

Imi vor ramane intipariti in minte pentru totdeauna acesti parinti cu chipurile lor smerite, tacute, cu ochii plecati in pamant, cu dulamele ponosite, cu cio­rapi albi de lana, cu ghetele butucanoase, cu desaga, toiagul si cu siragul de matanii in mana, ros de atata folo­sire. Nu‑i voi uita niciodata. Patruzeci de ani au tre­cut, dar taina tacerii lor, straduinta lor de a ramane tot timpul in umbra, imi starnesc si acum admiratia, pe care o pastrez in suflet neatinsa, de parca i‑as fi vazut ieri. Insufletite vase pline de mir ale Sfantului Duh! S‑au lepadat de toate cele din afara, de toate cate tin de randuiala aces­tei lumi, de toate cele desarte. Au sapat in adancul su­fle­tului lor, si‑au lucrat lumea launtrica si au gasit ast­fel comoara. L‑au gasit pe Dumnezeu, au gasit Im­pa­ra­tia cerurilor. Cate nu ar avea sa spuna lumii aces­teia, care si‑a pierdut calea si linistea, aceasta lepa­dare de sine, acest eroism fara asemanare, aceasta in­dumne­ze­ire a lor intru Iisus Hristos! - Arhim. Heruvim Karambelas