O carte pe care am citit-o cu foarte, foarte mare plăcere. Un adevărat deliciu pentru pasionații de istorie medievală. Veți descoperi o poveste jucăuș-ironică, pe alocuri chiar caustică. Multă, multă ironie. Eco face din nou paradă de cunoștințele sale vaste de medievist: folosindu-se de personajul principal Baudolino (un tânăr italian, protejat al împăratului Ferederic Barbarossa, care în timpul jafului Constantinopolului de către cruciații latini la 1204 îl salvează pe logofătul imperial Nichita Choniates căruia îi povestește ulterior pățaniile sale), Eco ne portă prin universitățile, bibliotecile și tavernele Parisului, prin imaginarul și disputele filosofice ale medievalilor (există sau nu există vid?, este pământul plat sau rotund?), prin fapte de război reale (războaiele lui Barbarossa, cruciada a IV-a, spolierea Hagiei Sophia, luptele intestine din Constantinopole), prin tărâmuri mitice populate de ființe fabuloase (unicorni, gymnosofisti, blemi, monopozi, panoți, ypatii și satiri), neezitând chiar să imagineze povești/contextele care au dus la nașterea poeziilor din "Carmina Burana" sau la aflarea/inventarea a diferite relicve sfinte (magii de la Răsărit, celebrele "capete" ale Botezătorului, Sfântul Graal etc.). O carte pe care, totuși, nu o recomand bunilor creștini sensibiloși și impreganți de pioșenie întrucât ironizează extrem de mult comerțul medieval cu moaște, punând la îndoială autenticitatea lor.