Organizata pe doua planuri, cartea lui Jean-Jacques Felstein In orchestra de la Auschwitz. Secretul mamei mele ne permite sa simtim framantarea pe care autorul a trait-o de-a lungul intregii sale vieti: cautarea adevarului si intelegerea tacerii mamei lui. Unul dintre planuri, plasat in zilele noastre, ne poarta pasii prin Europa, America, Israel in cautarea unor supravietuitoare ale lagarelor de exterminarea naziste. Dincolo de vizitarea acestor locuri geografice, facem cunostinta cu membre ale orchestrei de la Auschwitz care au trait boli si umilinte greu de inteles astazi. In celalalt plan, aflam povestea Elsei Miller, mama autorului, membra si ea a orchestrei de la Auschwitz. Povestea aceasta se vrea a fi o eliberare. Autorul incearca, prin asternerea pe hartie a acestor randuri, sa o elibereze pe mama lui, dar si pe el insusi de durerea care a stat ascunsa ani intregi in familia lor. Dupa eliberare, Elsa a pastrat tacerea asupra anilor petrecuti la Auschwitz, iar fiul ei a ajuns sa-si cunoasca cu adevarat mama numai dupa ce a trecut mult timp de la moartea ei. Jean-Jacques Felstein reconstruieste viata mamei lui mergand pe urmele ei si incercand sa gaseasca raspunsuri la intrebarile care i-au marcat copilaria si tineretea. Dupa toata aceasta cautare, el ajunge intr-un final sa spuna: In ceea ce acum pot numi incercarea mea de a te gasi, stiu foarte bine ca nu as fi putut face altfel decat a-mi imagina viata ta in acel loc. Ti-am calcat acolo pe urme si am scris totul prin ochii tai, ca sa pot scapa si eu de Birkenau. Si, intr-un final, am inteles ca acest lucru se putea face, ca era util si chiar vital pentru mine.