Aceasta carte face parte din colectia Anansi Ego.

Volum castigator al RSL Ondaatje Prize 2022 si finalist al Baillie Gifford Prize si Costa Prize for Memoir and Biography

 

In Republica Socialista Albania, o fetita precoce de 11 ani, Pionier al Patriei, devine peste noapte martora la disparitia celui mai dur si mai rezistent regim dictatorial comunist din lume: cel al lui Enver Hodja. Desi albanezii se asteapta ca daramarea statuilor lui Hodja si Stalin sa marcheze tranzitia spre o societate libera, democratica, anii ce urmeaza aduc cu ei privatizarea de tipul "terapiei de soc", imigratia masiva, inflatia, jocurile piramidale, totul culminand cu un oribil razboi civil. Carte a maturizarii, Libera alterneaza vocea fetitei care credea in figura protectoare a Tatucului Stalin cu cea a profesoarei de marxism, care pune la indoiala "libertatea" adusa de capitalism.

 

Detaliind absurditatile regimului Hodja din perspectiva unui copil, Lea Ypi reuseste performanta remarcabila de a le istorisi cu umor si caldura. - Misha Glenny

 

Lea Ypi ne provoaca sa intelegem ce se intampla cu idealurile noastre cand intra in contact cu oameni si locuri imperfecte si ce poate fi salvat din ruina trecutului. - Azar Nafisi

"La inceput, mama era cea care trebuia sa candideze la alegerile parlamentare din 1996. Era membra a partidului inca din ziua in care acesta se infiintase. Ii stia pe toti din cercurile de partid, citise pana si manifestul politic. Ii spuneam „partidul", chiar daca nu era Partidul, ci Partidul Democrat al Albaniei, principalul oponent al fostilor comunisti la alegeri. In orice caz, pozitia noastra era clara. Nu era niciun pericol ca familia mea sa fie de partea fostilor comunisti. Pentru noi exista un singur partid, asa cum si pentru ei exista un singur partid.
La vremea respectiva, mama era activa pe plan politic deja de cinci ani. Impartasea principalul slogan al partidului, a carui simplitate dezarmanta ascundea decenii de aspiratii neimplinite: "Vrem ca Albania sa fie ca restul Europei". Cand mama a fost intrebata ce inseamna "restul Europei", a rezumat in cateva cuvinte: lupta anticoruptie, promovarea spiritului intreprinzator liber, respectarea proprietatii private, incurajarea initiativei individuale. Pe scurt: libertate.
Cu toate astea, asa cum mama si-a dat repede seama, explicarea sloganului nu era suficienta ca sa ai succes la alegeri. Mai era nevoie si de alte calitati. Avea carisma pe scena, dar isi pierdea rabdarea la intrunirile publice. Era cu totul cuprinsa de zelul unui profet si, desi discursurile ei entuziasmau publicul la inceput, ajungeau sa ii sperie pe oameni. Seriozitatea cu care isi lua angajamentele o facea reticenta la compromis. Comportamentul ei ramasese cel al unei profesoare exigente de matematica.
S-a oferit ca tata sa ii ia locul. "E barbat. Asta-i un atu", isi argumenta ea propunerea. "Si oamenii il iubesc de parc-ar fi femeie. Un alt atu." In general, tata era mult mai popular decat mama. Nu multi candidati puteau fi atat pe placul muncitorilor romi care se luptau sa-si pastreze locurile de munca din port, cat si al familiilor fostilor disidenti care se straduiau sa redobandeasca proprietatile bunicilor lor. Avea o reputatie buna chiar si printre oponentii socialisti, pentru ca nu ii intrerupea in timpul dezbaterilor si incerca sa-si promoveze punctele de vedere fara a se folosi de atacuri la persoana. "Poate si sa se lupte, daca e nevoie sa faca asta", se grabea mama sa adauge, de parca tocmai i-ar fi trasnit prin minte ca purtarea prietenoasa a tatalui meu ar putea, de fapt, sa-i compromita sansele. "Se poate lupta cu coruptia. E atat de multa coruptie in jur. Avem nevoie de politicieni cinstiti."
"Coruptia" era noul cuvant la moda. Era o explicatie generica pentru tot soiul de rele, prezente si trecute, personale si politice, o problema care tinea de oameni si o deficienta a institutiilor. Era punctul in care se intalneau liberalizarea economica si reforma politica si, in loc sa se integreze armonios, asa cum fusese promis, incepeau sa putrezeasca. Descrisa uneori ca o abandonare a datoriei morale, alteori ca abuz in serviciu, cel mai adesea era vazuta ca un esec al naturii umane, dupa tentativa ei de transformare socialista. In plus, era extrem de dificil sa te lupti cu ea. Ca in cazul Hidrei, de fiecare data cand taiai un cap, cresteau alte doua in loc. Coruptia avea propria sa logica, dar nimeni nu incerca sa o descifreze, cu atat mai putin sa ii atace premisele. Cuvantul in sine era suficient pentru a da socoteala de problema."