Fragment din cartea "Maine incepe o noua viata" de Virginie Grimaldi:

"De fiecare data cand sunt in salonul mamei, ii pun muzica. Cand a aterizat aici, am putut sa-i aduc aparatul si CD-urile. Ii placea la nebunie sa le asculte, avea tot timpul din lume s-o faca. Alegea albumele in functie de dispozitie. Cand ma intorceam de la scoala, stiam in ce stare aveam s-o gasesc in functie de ce auzeam. Daca asculta Barry White, ABBA sau Marvin Gaye, insemna ca era vesela si casa curata, ca avea sa danseze, sa cante si sa ma stranga tare-n brate spunandu-mi "puiule". Daca asculta Nina Simone, Joni Mitchell sau Ella Fitzgerald, o gaseam la masa, cu ochii pierduti, cu obrajii negri de mascara si cu o sticla sau doua in fata.
Am adus doar albumele vesele, a plans destul pentru o viata. In orice caz, nu stiu daca asculta, cu toate ca aude. La urma urmei, cred ca pentru mine pun muzica. E un fel de legatura intre noi, o chestie ca-nainte.
O infirmiera intra in salon si fredoneaza melodia Barry White. Imi explica faptul ca cheagul de sange de embolie s-a resorbit, ca mama urmeaza un tratament si c-ar trebui sa-si revina. Ma uit la corpul intins pe pat, la pleoapele inchise, la buzele livide, si-mi spun ca, uneori, ar fi mai bine sa nu-si revina.
- Trebuie sa-i fac toaleta, vreti sa ramaneti?
Sa nu exageram! Sunt gata sa fac o gramada de chestii, da' asta nu. Profit ca sa ies sa fumez o tigara. Niciodata nu fumez asa de mult ca atunci cand vin s-o vad pe mama. Nu-s singurul, mai sunt doua persoane pe terasa. Le recunosc, sunt apartinatorii unor pacienti. Aici traim in apnee. Daca nu luam o gura de aer, nu putem face fata.
Cand ma intorc in salon, mama e in fotoliu si discul s-a oprit. Pun ABBA si ma asez in fata ei. Pe perete, am agatat un text si niste poze. Doar eu o vizitez. Toti prietenii ei au ramas la viata de dinainte. Pozele sunt cu ea, multe, cateva cu mine si doua cu celalalt copil al ei. In imagine e mic-mic, n-am gasit altele mai recente. Taica-sau are custodia exclusiva. De-abia l-am cunoscut. Aveam aproape opt ani cand mama m-a anuntat c-o sa am un frate. Eram la centrul de plasament. M-am smiorcait zile-n sir, eram furios, ba chiar i-am spart moaca dobitocului de Johann, desi nu facuse nimic de data aia. Nu-ntelegeam de ce voia un alt copil cand putea sa ma aiba pe mine, dar nu ma lua cu ea. M-a dus acasa dupa un timp, asa a hotarat justitia fiindca nu mai bea si avea o casa cu iubitul si cu bebelusul lor. Avea sase luni. Am incercat sa nu-l iubesc, sa-i port pica fiindca-mi luase ce era al meu, dar n-am reusit. Radea de fiecare data cand rosteam un cuvant, ma urmarea peste tot si mi-a spus prenumele inainte sa zica tati sau mami. Dormeam in aceeasi camera, mancam la masa toti patru, eram o familie, in orice caz, din interior, semana tare mult cu o familie. Marc, iubitul ei, era cool, ma punea sa-mi fac temele si ma ducea la meciurile de fotbaL Aveam pentru prima oara un tata, de cand al meu murise dupa nasterea mea. Pe scurt, viata de familie perfecta a tinut un an. Mama s-a apucat iar de baut."