Membrii echipajului Ares 3 ajung pe Marte pentru o misiune programata sa dureze doua luni, dar o furtuna puternica le da planurile peste cap si sunt nevoiti sa paraseasca planeta dupa doar cateva zile. Insa numai cinci dintre cei sase membri ai echipajului se vor lansa spre Pamant. Mark Watney, pe care ceilalti il cred mort, ramane singur, cu resurse limitate de apa si de hrana. Si astfel porneste intr-o uimitoare cursa pentru supravietuire, reusind sa faca ceea ce nimeni pana atunci nu ar fi crezut ca este posibil pe o planeta fara viata.
Inteligenta si umorul, stapanirea de sine si ingeniozitatea il vor ajuta pe Watney sa faca fata rand pe rand problemelor aparent insurmontabile. Dar va reusi el sa se intoarca teafar pe Pamant? Si de unde ii poate veni salvarea?
Fragment din romanul " Martianul" de Andy Weir

"Inregistrare de jurnal: Ziua solara 90

Sapte zile de la Pathfinder si cu sapte zile mai aproape de casa.
Dupa cum am sperat, m-am putut intoarce la Valea Lewis pe urmele de la venire. Apoi au mai fost patru zile solare de sofat lejer. Datorita colinelor din stanga mea era imposibil sa ma ratacesc, iar terenul era neted.
Dar toate lucrurile bune au un sfarsit. Acum sunt inapoi in Acidalia Planitia. Urmele de la plecare sunt de mult pierdute. Au trecut saisprezece zile de cand am fost aici ultima data. Chiar si fenomenele meteorologice slabe le-ar fi sters dupa atata timp.
La plecare ar fi trebuit sa ridic o gramada de pietre de fiecare data cand am campat. Terenul e atat de plat, ca ar fi fost vizibile de la kilometri.
Dar daca ma gandesc mai bine la ce a insemnat sa construiesc nenorocita aia de rampa... of.
Deci sunt din nou ratacitorul prin desert, folosindu-l pe Phobos ca sa navighez si sperand ca nu ma abat prea mult. Tot ce trebuie sa fac e sa ajung la 40 de kilometri de habitat ca sa-i prind semnalul.
Sunt optimist. E prima oara cand cred ca s-ar putea sa scap cu viata de pe planeta asta. Cu gandul la asta, iau mostre de sol si de roci de fiecare data cand fac o EVA.
La inceput, m-am gandit ca e de datoria mea. Daca supravietuiesc, geologii o sa ma iubeasca. Dar apoi a inceput sa fie distractiv. Acum, in timp ce sofez, abia astept sa pun pur si simplu roci in pungi.
E vorba doar de sentimentul placut ca sunt din nou astronaut. Nimic mai mult. Nu un fermier fara chef, nu un inginer electric, nu un sofer de camion. Un astronaut. Fac ce fac astronautii. Mi-a lipsit. "