Memoria gazelei, sintagma care da atat titlul volumului cat si al primei sectiuni, inspirata autorului de vizionarea unui documentar TV, este o metafora ironica referitoare la unul dintre simptomele criticii contemporane romanesti si nu numai: amnezia ca mecanism psihologic de protectie, dar si ca sursa de vulnerabilitate (e vorba, desigur, de amnezia culturala). In continuarea mai vechiului studiu despre T.S. Eliot, pe care l-am mentionat, in care denunta fenomenul de "tabloidizare" a unei bune parti a criticii academice britanice si americane, in care se combinau "metodic" biografia, psihanaliza si marxismul (rezultatul fiind "o struto-camila ridicola si, deopotriva, periculoasa"), Viorel Stefanescu isi mentine pledoaria pentru un demers critic centrat pe literaritatea operei. - George Ardeleanu