Odata cu debutul celui de-al doilea razboi mondial, viata plugarului transilvanean Johann Moritz si cea a consateanului intelectual, Traian Koruga e pe cale sa se destrame. Nevinovati in fapt cu nimic, dar condamnati, pe temeiuri rasiale, politice, ideologice si militare sa ramana inamici ai puterilor aflate in conflict, , cei doi protagonisti isi vad existenta transformata intr-un prizonierat perpetuu. Cand pe batranul continent european nu mai poti sa alegi decat intre doua inchisori, cand cel ce te judeca te priveste doar ca o abstraciune incapatoare intr-un sir nesfarsit de statistici, cand cel ce te persecuta se dovedeste a avea “cruzimea animalului si indiferenta masinii”, cand nici macar absenta vinovatiei nu iti mai poate garanta eliberarea, ce mai poate fi spus despre civilizatia occidentala? Cine mai poate trai intr-o asemenea lume? Mai e loc si pentru oameni, sau doar pentru creaturi robotizate in fapta si in gandire, transformate pana in cele mai adanci profunzimi de tehnologie ? Destinul personajelor din romanul “Ora 25” invita la reflectii pe marginea acestor intrebari de o actualitate alarmanta.


“ - Ora 25, a zis Traian. Acesta este timpul in care orice incercare de salvare e prea tarzie: chiar Mesia daca ar veni ar fi prea tarziu. E nu ultima ora, ci o ora dupa cea din urma. Este, cu precizie, timpul societatii occidentale. E ora actuala! Ora exacta!...”
(Ora 25 - Fantana- Capitolul 15)

Romanul “Ora 25” a fost ecranizat in 1967, avandu-l pe Anthony Quinn in rol principal.