Cunoscuta drept Psi in lumea bloggerilor, Camelia Sima este o prezenta consistenta pe scena literaturii romanesti contemporane, o za esentiala intr-o inlantuire fireasca de scrieri menite sa dainuie. Faptul ca acum a decis sa debuteze este doar "o intamplare a fiintei", cum ar zice poetul. Nu are nimic de-a face cu maturitatea ei stilistica, pentru ca scriitoarea si-a muncit condeiul, l-a ascutit, l-a condamnat, l-a inaltat, l-a sfintit cu inghet si cu foc. L-a facut cutit insangerat, floare de primavara ori fulg de nea. Truda i-a fost altar, iar rezultatul este absolut coplesitor.

 

Proza de pisica cuprinde o suta sapte povestiri, scriitura are noua vieti (cel putin), agilitate de felina si este adresata cititorului avizat, dornic de literatura buna. Metaforele cresc precum carnea pe trup, textul, lucrat in filigran, e tainic si dens, cu note livresti, exotic uneori, cu trimiteri mitologice alteori.