Sapte povesti imprevizibile si naucitoare

 

O neasteptata indragostire salveaza un tanar literat. O statistica ingrijoratoare schimba istoria unei tari. O acuzatie neobisnuita asupra surselor de inspiratie ale unui cunoscut scriitor atrage o reactie radicala. Un abuz din copilarie are consecinte pentru un adolescent si cativa pasageri. O misiune speciala divizeaza un grup de credinciosi. O previziune il determina pe un batran sa incerce ceva nou. O vacanta de vis in Grecia schimba definitiv doua cupluri.

 

Sapte povesti care nu se termina bine pentru toata lumea celebreaza viata in ritmuri si tonalitati diferite, in numeroase nuante si in toata splendoarea ei.

Catalin Ceausoglu este un scriitor cosmopolit. Cu o dexteritate stilistica de invidiat, discursul sau poate fi oricand confundat cu cel al vreunui clasic. Tema acestui volum pare a fi deziluzionarea (in diferite forme) care duce la disparitia sau anularea fiintei. Sapte proze, sapte registre si maniere diferite sondeaza cu expresivitate si concizie psihologia si afectele unor personaje memorabile. In ciuda tentei sumbre, a framantarii, efectul este de desprindere si plutire usoara. Dincolo de tema, le uneste o doza de delicatete si duiosie, abia sugerate, ce dau nastere unor mici insule de bucurie pe un fond de tristete existentiala tulburatoare. Pe alocuri alegorica, poetica si stranie, alteori cu umor si colocvialitate, Sapte povesti... sparge perdeaua de nori a deziluzionarii si arunca o raza de lumina peste natura umana, dezvaluind-o in toata fragilitatea, inconsecventa si frumusetea sa. - Cosmin Perta

 

Daca debutul cu un volum de povestiri ar fi o cursa cu obstacole, atunci Catalin Ceausoglu tocmai a ajuns la finalul ei printr-un slalom admirabil stilistic, cultural, livresc. Cu o panoplie de personaje, cu o diversitate naucitoare, cu o permanenta pendulare intre spatii (din America pana-n Japonia, din Cehia pana-n Spania) si vremuri, intre atmosfere si emotii, intre viata si moarte (sau cealalta viata). Sapte povesti care nu se termina bine pentru toata lumea poate fi vazut ca un volum cu variatiuni inedite pe tema suicidului, exploatata din mai multe unghiuri, mai mult sau mai putin evident, cu un licar de speranta, dincolo de tot si toate. Ori ca un pariu cu umorul, absurdul, sarcasmul, simbolul, cameleonismul literar. Sau ca un joc de glezne neobosit. In fapt, un melanj incitant de lumini si umbre. - Eli Badica, coordonatoarea colectiei n'autor