In literatura romana exista putine scrisori intre prieteni asa pline de dragoste. Le-am citit ca pe niste obiecte literare stranii, ca pe niste relicve in care erau incrustate fapte stilistice din viitor. Pentru ca mi-a fost destul de limpede, inca de la primele rinduri, ca toata literatura lui Razvan Petrescu a iesit din aceste plicuri trimise peste hotare pe cind era inca student. Are dreptate sa spuna, in Nota autorului, ca „tinarul acela de 23 de ani nu mai exista“, dar trasaturile aceluia au ramas imprimate in scrisul sau asa cum se regasesc pe propriul chip.
Marius Chivu

Un al doilea lucru pe care-l pastrez in comun cu tinarul de-acum 36 de ani este miopia. Stare degenerativa progresiva care a dus la un alt fel de a privi lumea, de a scrie, de a dormi, de a visa. Nici nu mai maninc cu degetele ca-n 1980. Nu deger de frig si nu ramin pe intuneric cind dau examene, chiar daca nu mai dau. Am ajuns putred de bogat, faimos si blond, s-au schimbat toate, a venit iarna. Daca observi ceva tulburator de vital cind imbatrinesti e ca nu te mai intereseaza aproape nimic, doar iti iubesti patria, mai precis vietatile care sar prin ea, si astepti sa mori asa, pe-o parte. In Franta.
Razvan Petrescu

Scrisorile publicate aici mi-au fost trimise intre 1980 si 1984. Cititorul va intelege ca Razvan Petrescu nu minte (nici acum si nici atunci), nu triseaza: el face literatura inconstient, „ca gaina oua“. Nu exista trucuri, siretlicuri. Epistolele au fost scrise pentru a fi citite cel mult de mine, in cazul in care ar fi ajuns in Franta.
si se va descoperi ca Razvan Petrescu nu este un disperat recent, de cafenea literara. Este vorba de un om profund nefericit, dintr-o lume absurda. Fiecare scrisoare e un lucru definitiv, ca si cum ar fi ultima.
Michel Simion

Nascut in 1956, absolvent al Facultatii de Medicina din Bucuresti, profeseaza opt ani ca medic. Este descoperit in 1986 de criticul literar Mircea Martin si frecventeaza cenaclul Universitas pina in decembrie ’89. Renunta la medicina in 1990 si lucreaza la revistele Cuvintul si Amfiteatru, apoi la editurile Litera, All si Curtea Veche Publishing. La Cartea Romaneasca ii vor aparea volumele de proza scurta Gradina de vara (1989, Premiul Fundatiei Liviu Rebreanu), Eclipsa (1993, Premiul orasului Tirgoviste), Intr-o dupa-amiaza de vineri (1997, Premiul Cartea Anului la Salonul National de Carte de la Cluj, Premiul ASPRO pentru cea mai buna carte de proza a anului si Premiul pentru proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti), metajurnalul Foxtrot (2008, Premiul Radio Romania Cultural). In 2013 i se publica volumul Variatiuni pe o tema de Vater-Puccini — interviuri in proza (Curtea Veche Publishing, 2013). A scris doua piese de teatru: Farsa (1994, Editura Unitext, Premiul UNITER) si Primavara la bufet (1995, Editura Expansion, Marele Premiu la Concursul National de Dramaturgie „Camil Petrescu”, editia I, si Premiul Uniunii Scriitorilor). E distins in fiecare an cu Ordinul Muncii clasa a III-a in grad de cavaler. Deoarece a facut un copil legal, a fost tradus in Israel (Editura Nymrod, 2007), Spania (Editura El Nadir, 2010) si Anglia (University of Plymouth Press, 2012). Ii plac murele.