Studii pentru vioara. Opus 32. Caietul V: 20 de studii in duble coarde

Caietul V din Studiile pentru vioara, op. 32, de Hans Sitt este destinat exclusiv dublelor coarde, completand in mod fericit cele patru caiete anterioare, care trateaza. primele 7 pozitii si schimburile dintre ele. Acest caiet, ultimul din op. 32, cuprinde 20 de primele 10 se refera la dublele coarde din pozitia I, iar ultimele 10 la schimburile de pozitii in duble coarde (intre pozitiile I, II, III). Pentru inceput, toate studiile vor fi executate rar, dupa cum arata de altfel si indicatiile de miscare - Adagio, Andante si chiar Moderato. Un tempo rar va ajuta mult la stabilirea unei intonatii exacte a dublelor coarde; ar fi cu totul gresit sa se abordeze un tempo mai viu inainte ca precizia dublelor coarde - si mai ales a schimburilor de pozitie in duble coarde - sa nu fie perfect consolidata. Trasaturile de arcus sunt, in general, lungi - pe tot arcusul - acesta trebuind sa fie bine fixat pe coarde, astfel incat toate dublele sa se auda in mod egal, chiar acolo unde nota lunga sustine conturul melodic. Atunci cand linia melodica nu mai continua pe duble coarde trebuie sa se faca bine diferentierea intre notele duble si cele simple; la reluare, dublele coarde trebuie sa fie atacate impreuna cu precizie, spre a nu crea goluri in continuitatea frazei. De asemenea, trecerea dublelor peste coarde trebuie sa fie executata simultan, pastrand permanent sonoritatea initiala. Aspectul cel mai dificil al acestor studii il constituie insa schimburile de pozitie in duble coarde, carora profesorii si elevii trebuie sa le acorde o munca sustinuta si metodica. Pentru rezolvarea acestor schimburi in duble coarde, recomandam utilizarea metodei de studiu indicata elevilor sai de catre Otakar Sevcik, metoda ce se poate extinde asupra tuturor schimburilor de pozitie in duble coarde: Datorita acestor exercitii, aplicabile tuturor schimburilor de pozitie din ultimele 10 studii din caietul V (schimburi marcate prin acolade drepte), elevii vor putea obtine siguranta necesara efectuarii schimburilor de pozitie, precum si obisnuinta de a rezolva mai tarziu probleme similare. - Bucuresti, 1963 Prof. Anton Adrian Sarvas