Romanul psihologic Vremena descrie experienta unei mame care isi pierde fetita de numai cinci ani. Cartea este structurata in 21 de capitole, care se impletesc intre ele: unele sunt scrise din numele mamei, altele din numele copilului.

Momentul culminant este acel in care lupta pentru viata micutei Vremena se duce cu mainile goale, atat la propriu, cat si la figurat. In continuare, prin prisma Anei, autoarea developeaza un adevar despre care nu se vorbeste atat cat ar trebui: nimeni nu stie cum sa atinga durerea altuia, mai ales cand este vorba despre un eveniment atat de "contra naturii".

Ultimul capitol descrie un dialog incarcat cu foarte multa emotie, despre care intr-un final cititorul va fi cel care va decide daca a avut loc cu adevarat sau a fost doar o halucinatie conditionata de renuntarea Anei la tratamentul cu neuroliptice.

 

Romanul Vremena este prezentat de catre autoare drept ''o istorie aproape adevarata''.