Dumitru Popescu

Dumitru Popescu s-a născut pe 18 aprilie 1928 în orașul Turnu Măgurele și s-a stins din viață pe 22 noiembrie 2024, la vârsta de 96 de ani. A absolvit „Facultatea de Științe Economice” din București în anul 1951, însă cariera sa s-a orientat rapid către jurnalism și politică. A început să lucreze în presă încă din timpul studenției, activând succesiv la publicații importante precum Contemporanul și Scînteia tineretului, unde a deținut funcții de conducere sub îndrumarea directă a liderilor statului.

Ascensiunea sa politică a fost constantă, devenind membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român și ulterior al Comitetului Politic Executiv. Pe parcursul anilor '70 și '80 a ocupat poziții de mare influență, fiind secretar al Comitetului Central și președinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste. De asemenea, spre finalul carierei politice, a deținut funcția de rector al Academiei Ștefan Gheorghiu, instituția responsabilă cu pregătirea cadrelor de partid.

Popescu a fost recunoscut drept principalul responsabil pentru cenzura aplicată în toate domeniile artistice și informaționale. El a jucat un rol esențial în consolidarea cultului personalității pentru Nicolae Ceaușescu, fiind cel care formula discursurile oficiale și stabilea modul în care liderul era prezentat publicului. Controlul său era atât de amănunțit încât includea decizii privind eliminarea anumitor imagini din programele de desene animate sau modificarea textelor literare pentru a corespunde normelor politice.

Opera sa de ficțiune este centrată pe trilogia „Pumnul și palma”, care cuprinde volumele „Cifrul”, „Soldații” și „Cariatidele” . Aceste romane analizează parcursul unui activist politic într-un mediu dominat de ierarhii rigide și lupte pentru influență. Autorul folosește această serie pentru a descrie funcționarea structurilor de putere din interior, oferind o perspectivă detaliată asupra relațiilor dintre membrii aparatului de stat în perioada respectivă.

După schimbarea regimului din 1989, Dumitru Popescu a publicat o vastă serie de memorii sub titlul general „Cronos autodevorându-se”. Această serie include volumele „Aburul halucinogen al cernelii”, „Panorama răsturnată a mirajului politic”, „Artele în mecenatul etatist”, „Angoasa putrefacției”, „Disperarea libertății”. Autorul trece în revistă evenimentele politice majore la care a participat și oferă portrete ale cuplului Ceaușescu, încercând să explice contextul deciziilor luate de la vârful statului.

Dumitru Popescu a fost un autor care a împletit cariera politică la cel mai înalt nivel cu o activitate publicistică foarte bogată, fiind direct responsabil pentru direcția culturală a României timp de peste două decenii. El a lăsat în urmă o bibliografie diversificată care include romane de analiză politică, volume de poezie și mii de pagini de memorii scrise după anul 1989. Importanța sa rămâne una istorică și documentară, deoarece scrierile sale explică modul în care a funcționat statul și cum s-a exercitat controlul asupra societății prin intermediul cenzurii și al propagandei oficiale.

Sursă foto: Wikimedia Commons