Acelei fetițe uitate

Carte recomandata copiilor.

Ce bucurie sa iti retraiesti copilaria in detaliu. O experienta inedita pe care nu putine carti ti-o aduc si cu siguranta, o poveste despre povesti, cu povesti. Cu sufletul la gura, schimbi fila dupa fila, emotiile te innunda si te intorci cu drag in lumea in care totul era posibil, bunicii erau cei mai buni camarazi de drum, joaca si povesti… in cel mai sfant loc, unde timpul sta in loc si te poti bucura pe deplin. Poate singurul moment din viata, in care, cei prea grabiti de responsabilitatile si viata cotidiana, au reusit sa fie! Limbajul, detaliile, povestea in sine este o reconectare cu copilul, ce se bucura la maxim de fiecare detaliu. Acesta lectura ne lasa sa fim, sa simtim, sa ne intoarcem si sa tinem timpul in loc pentru inca putin.

O lectură nu tocmai ușoară, atât ca scriitură cât și ca sentimentele ce te năpădesc pe măsură ce curg paginile. O lume peste care pare că s-a așternut praful dar nu ca să fie dată uitării, ci mai degrabă ca formă de protecție a acesteia. O lume arhaică, încremenită în timp și spațiu ce poate fi scoasă la lumină doar de inima unui copil, ori de o inimă de copil. O lume într-o carte ce pare să te încerce la fiecare nouă poveste, a căutare și a aducere aminte. O carte într-o poveste ce-a fost vie și încă mai este pentru unii dintre noi, ce trebuie spusă mai departe pentru ca să nu piară o dată cu noi.

O poezie ca o poveste...o poveste ca o poezie...odata puse pe hartie ,sunt parca desprinse din sufletul meu pentru faptul ca imi amintesc pantofii cei de lac ,de o esarfa alba cu buline rosii sau rosie cu buline albe...Ne spunea si pe atunci povesti si pentru ca venea dintr-un loc indepartat,imposibil de imaginat pentru copilul care eram atunci, ea era ca o figurina de portelan ,curioasa, frumoasa si cu ochii caprui...o pretuiam si o pretuiesc si acum, asa cum ii pretuiesc amintirile la care am participat si eu intr-o mai mica sau mai mare masura...

O carte pe care o citesti repede, pe nerasuflate, dar pe care ti-ai dori sa nu o termini atat de curand...

O carte cu parfum de melancolie ce te duce spre un timp pierdut, putin inteles, grabit de dorinta de a creste mare, dar spre care te-ai intoarce oricand..timpul copilariei, timpul bunicilor. Un drum catre caminul sfant al casei bunicilor, al mangaierii cuvintelor lor blande si intelepte, al povestilor, dar si al traditiilor crestinesti.

O trecere prin timpul care trecea atat de repede si totusi atat de lent pentru un copil, de la joaca lipsita de griji la deprinderea tainelor vietii, sub obladuirea bunicilor, la pierderea lor si la a invata sa supravietuim fara blandetea si vorbele lor pline de duh.

Si in final ramane "Dorul de bunici. Dorul de copilarie si de locurile ei. Dorul de noi insine. Dorul..." si povestea...