Amintiri care încă ard
Amintiri care încă ard
• Amintiri care încă ard este romanul său de debut, laureat al Premiului Magnesia Litera și al Premiului Jiří Orten, ambele obținute în 2024.
„Se ridică de pe pantofar şi traversează holul. În perioada asta a zilei, prin geamul uşii pătrunde doar o lumină slabă. Pe drum caută zadarnic acelaşi sentiment pe care îl simţise afară. Între atunci şi acum a trecut însă un întreg secol, cel puțin aşa simte în locul acesta rece, lipsit de lumină, în care i se pare că pe sub piele începe să i se dezlănțuie furtuna. Ar vrea să spargă ceva, paveze apartamentul gol cu cioburi, poate că în felul ăsta, măcar o parte din lumină ar putea să se reflecte până la ea. să
În romanul său de debut, care amintește de opera scriitorului francez Édouard Louis, Marek Torčík ne conduce într-o călătorie captivantă prin labirintul propriilor amintiri, evocând experiența unei copilării și adolescențe petrecute într-o familie dezbinată dintr-un orășel industrial conservator.
Să uiți e deseori mai complicat decât să-ți amintești, se gândește autorul-protagonist atunci când un apel telefonic îi anunță moartea bunicului. Odată întors acasă, într-un mediu care pedepsește diferența, de unde s-a zbătut din răsputeri să scape, e copleșit de un val de amintiri. Așa se face că pornim alături de el pe drumul descompunerii minuțioase a memoriei, ca atunci când răsfoim un album, uitându-ne la fotografii vechi și căutând detalii care adesea dezvăluie mai mult decât ceea ce este evident la prima vedere. Poveștile despre viața mamei sale, a tatălui și a bunicului, despre hărțuirile suferite la școală, alcoolism și rănile pe care le lasă în urmă sărăcia sunt tot atâtea încercări de a face, în sfârșit, pace cu un trecut marcat de precaritate și suferință.
O mărturie despre putere și slăbiciuni, în tonuri de gri, care lasă lumina să pătrundă în locurile în care suntem singuri. - Linda Bartošová
Una dintre cele mai profunde cărți ale anului 2023, un roman care oferă speranță și împăcare. - Respekt
Povestea răscolitoare a unui tânăr a cărui alteritate se lovește atât de prejudecăți și de stereotipuri din partea celor apropiați, cât și de neînțelegere din partea orașului mic în care crește. - Kosmas
Într-un text evocator și, totodată, detașat despre suferința maturizării, autorul subliniază că amintirile pot fi atât înșelătoare, cât și modelatoare de viață. Rezultatul este o operă literară remarcabilă, care ne stârnește curiozitatea cu privire la ceea ce va scrie în continuare tânărul și promițătorul scriitor. - iLiteratura
Traducere din limba cehă de Gabriela Georgescu.
Fragment din cartea „Amintiri care inca ard” de Marek Torcik:Traducere din limba cehă de Gabriela Georgescu.
„Se ridică de pe pantofar şi traversează holul. În perioada asta a zilei, prin geamul uşii pătrunde doar o lumină slabă. Pe drum caută zadarnic acelaşi sentiment pe care îl simţise afară. Între atunci şi acum a trecut însă un întreg secol, cel puțin aşa simte în locul acesta rece, lipsit de lumină, în care i se pare că pe sub piele începe să i se dezlănțuie furtuna. Ar vrea să spargă ceva, paveze apartamentul gol cu cioburi, poate că în felul ăsta, măcar o parte din lumină ar putea să se reflecte până la ea. să
Pluteşte ca o fantomă prin apartament, aranjând cu mâna tremurândă grămezile de rufe spălate.
- O adevărată gospodină nu spală niciodată în weekend, îi spunea bunica din partea mamei, iar cuvintele îi rămǎseseră întipărite adânc în subconştient.
Nu se putea abține. În fiecare vineri avea de împăturit rufele ca să le pregătească pentru săptămâna următoare.
De pe masa din bucătărie strânge vasele murdare rămase de la micul-dejun, deschide fereastra şi adună prosoapele de pe uscător.
Oare avea vreo idee cu cine te plimbi în fiecare zi? Oarbă să fi fost şi tot ar fi observat ceva, iar faptul că vă certaserăți cu o zi înainte era o dovadă în plus că exact asta se întâmpla - şi nici noaptea trecută nu dormise.
- Ce te deranjează mai exact? o întrebase bunica adresându-i aceeaşi întrebare pe care vruseseși să i-o adresezi şi tu. Când îl aduceai pe Martin aici, spuneai mereu că nu e normal copilul ăsta, nu e normal să stea mereu acasă.
Gândindu-se la Martin, mama coboară privirea. După despărţire, a încercat mult timp să rămână întreagă şi să ascundă sub preș imaginea lui de la sfârşit. Totuşi, ultima amintire este cu el în pragul ușii, beat din nou, vorbind. Nu, țipând. De cealaltă parte a holului, îşi amintea propriile mâini pe care le ridicase pentru a-şi acoperi fața. Prin spațiul dintre degete, văzuse pentru prima dată cât de mult semăna Martin cu bunicul.
El fusese cel care o bătuse la cap atât de des pe mama:
- Ce bărbat o să iasă din el?
Până ce a ajuns să-l creadă.
La vârsta lui, abia dacă mai dormeam pe acasă, fugeam întruna de colo-colo.
Ce te deranjează mai exact? Acum îşi pune singură întrebarea bunicii, fără să ştie că există mai multe răspunsuri.”
Descrierea produsului
• Amintiri care încă ard este romanul său de debut, laureat al Premiului Magnesia Litera și al Premiului Jiří Orten, ambele obținute în 2024.
„Se ridică de pe pantofar şi traversează holul. În perioada asta a zilei, prin geamul uşii pătrunde doar o lumină slabă. Pe drum caută zadarnic acelaşi sentiment pe care îl simţise afară. Între atunci şi acum a trecut însă un întreg secol, cel puțin aşa simte în locul acesta rece, lipsit de lumină, în care i se pare că pe sub piele începe să i se dezlănțuie furtuna. Ar vrea să spargă ceva, paveze apartamentul gol cu cioburi, poate că în felul ăsta, măcar o parte din lumină ar putea să se reflecte până la ea. să
În romanul său de debut, care amintește de opera scriitorului francez Édouard Louis, Marek Torčík ne conduce într-o călătorie captivantă prin labirintul propriilor amintiri, evocând experiența unei copilării și adolescențe petrecute într-o familie dezbinată dintr-un orășel industrial conservator.
Să uiți e deseori mai complicat decât să-ți amintești, se gândește autorul-protagonist atunci când un apel telefonic îi anunță moartea bunicului. Odată întors acasă, într-un mediu care pedepsește diferența, de unde s-a zbătut din răsputeri să scape, e copleșit de un val de amintiri. Așa se face că pornim alături de el pe drumul descompunerii minuțioase a memoriei, ca atunci când răsfoim un album, uitându-ne la fotografii vechi și căutând detalii care adesea dezvăluie mai mult decât ceea ce este evident la prima vedere. Poveștile despre viața mamei sale, a tatălui și a bunicului, despre hărțuirile suferite la școală, alcoolism și rănile pe care le lasă în urmă sărăcia sunt tot atâtea încercări de a face, în sfârșit, pace cu un trecut marcat de precaritate și suferință.
O mărturie despre putere și slăbiciuni, în tonuri de gri, care lasă lumina să pătrundă în locurile în care suntem singuri. - Linda Bartošová
Una dintre cele mai profunde cărți ale anului 2023, un roman care oferă speranță și împăcare. - Respekt
Povestea răscolitoare a unui tânăr a cărui alteritate se lovește atât de prejudecăți și de stereotipuri din partea celor apropiați, cât și de neînțelegere din partea orașului mic în care crește. - Kosmas
Într-un text evocator și, totodată, detașat despre suferința maturizării, autorul subliniază că amintirile pot fi atât înșelătoare, cât și modelatoare de viață. Rezultatul este o operă literară remarcabilă, care ne stârnește curiozitatea cu privire la ceea ce va scrie în continuare tânărul și promițătorul scriitor. - iLiteratura
Traducere din limba cehă de Gabriela Georgescu.
Fragment din cartea „Amintiri care inca ard” de Marek Torcik:Traducere din limba cehă de Gabriela Georgescu.
„Se ridică de pe pantofar şi traversează holul. În perioada asta a zilei, prin geamul uşii pătrunde doar o lumină slabă. Pe drum caută zadarnic acelaşi sentiment pe care îl simţise afară. Între atunci şi acum a trecut însă un întreg secol, cel puțin aşa simte în locul acesta rece, lipsit de lumină, în care i se pare că pe sub piele începe să i se dezlănțuie furtuna. Ar vrea să spargă ceva, paveze apartamentul gol cu cioburi, poate că în felul ăsta, măcar o parte din lumină ar putea să se reflecte până la ea. să
Pluteşte ca o fantomă prin apartament, aranjând cu mâna tremurândă grămezile de rufe spălate.
- O adevărată gospodină nu spală niciodată în weekend, îi spunea bunica din partea mamei, iar cuvintele îi rămǎseseră întipărite adânc în subconştient.
Nu se putea abține. În fiecare vineri avea de împăturit rufele ca să le pregătească pentru săptămâna următoare.
De pe masa din bucătărie strânge vasele murdare rămase de la micul-dejun, deschide fereastra şi adună prosoapele de pe uscător.
Oare avea vreo idee cu cine te plimbi în fiecare zi? Oarbă să fi fost şi tot ar fi observat ceva, iar faptul că vă certaserăți cu o zi înainte era o dovadă în plus că exact asta se întâmpla - şi nici noaptea trecută nu dormise.
- Ce te deranjează mai exact? o întrebase bunica adresându-i aceeaşi întrebare pe care vruseseși să i-o adresezi şi tu. Când îl aduceai pe Martin aici, spuneai mereu că nu e normal copilul ăsta, nu e normal să stea mereu acasă.
Gândindu-se la Martin, mama coboară privirea. După despărţire, a încercat mult timp să rămână întreagă şi să ascundă sub preș imaginea lui de la sfârşit. Totuşi, ultima amintire este cu el în pragul ușii, beat din nou, vorbind. Nu, țipând. De cealaltă parte a holului, îşi amintea propriile mâini pe care le ridicase pentru a-şi acoperi fața. Prin spațiul dintre degete, văzuse pentru prima dată cât de mult semăna Martin cu bunicul.
El fusese cel care o bătuse la cap atât de des pe mama:
- Ce bărbat o să iasă din el?
Până ce a ajuns să-l creadă.
La vârsta lui, abia dacă mai dormeam pe acasă, fugeam întruna de colo-colo.
Ce te deranjează mai exact? Acum îşi pune singură întrebarea bunicii, fără să ştie că există mai multe răspunsuri.”
Detaliile produsului
