Credință, adevăr, toleranță

Poate exista toleranță fără adevăr sau toleranța este posibilă tocmai datorită renunțării la pretenția cunoașterii adevărului? Sunt toate religiile căi egale spre mântuire sau diferențele dintre ele contează în mod decisiv? Mai poate religia să-și afirme adevărul în care crede fără a deveni intolerantă? Nu este libertatea îngrădită de pretenția unui adevăr despre om și lume sau tocmai căutarea acestui adevăr este cea care ordonează și direcționează libertatea? Care sunt limitele dincolo de care credința devine obscură și cade în fanatism și care sunt limitele dincolo de care rațiunea devine necruțătoare și inumană? În această lucrare densă și provocatoare, Joseph Ratzinger abordează frontal marile întrebări ale modernității: relația dintre adevăr și libertate, dintre credință și rațiune, dintre religie și cultură. În dialog critic cu istoria conceptului de Iluminism (Aufklärung) și cu relativismul contemporan, autorul arată că renunțarea la adevăr nu aduce pacea, ci confuzia și dezorientarea, și că adevărata toleranță nu se naște din indiferență, ci din respectul pentru adevăr și pentru demnitatea persoanei umane. Cartea propune o viziune în care creștinismul nu se opune dialogului dintre religii, ci îl fundamentează, tocmai prin angajamentul său față de adevăr.

 

Dincolo de toate întrebările particulare, problema reală se află în întrebarea despre adevăr. Poate fi cunoscut adevărul? Sau întrebarea despre adevăr este pur și simplu nepotrivită în domeniul religiei și al credinței? Dar ce sens mai are atunci credința, ce sens pozitiv ar mai avea religia dacă ea nu poate fi pusă în legătură cu adevărul? - Joseph Ratzinger

Traducere din limba germană de Dan Siserman.