Criticismul Retoric În Științele Comunicării

Din Cuprins:
◊ O istorie metodologica americana a domeniului stiintelor comunicarii
◊ O istorie alternativa a abordarilor calitative si critice ale fenomenelor comunicationale
◊ Alberto Gonzalez: Ghidul
◊ Edwin Black: Inceputul
◊ Criticismul neo-aristotelian: Forbes Hill
◊ Criticismul etic: Karlyn Kohrs Campbell
◊ Criticismul dramatic: Kenneth Burke
◊ Criticismul narativ: William F. Lewis
◊ Criticismul postmodern: Raymie McKerrow.

Cercetarea comunicarii, sub aspectele ei cele mai gene­rale, care acopera atat aspectul 'umanist', cat si pe cel 'stiintific', poarta mai degraba denumirea de 'Criticism retoric', 'Critica retorica' sau chiar de 'Retorica critica'. Alegerea este, in ultima instanta, o chestiune de preferinta personala. Autoarea cartii de fata a optat pentru primul titlu. Criticismul retoric ni se infatiseaza, astfel, sub forma unei meta-teorii, adica a unei meta-retorici, care cerceteaza complexul fenomen al comunicarii prin analiza, in vederea evaluarii si intelegerii comunicarii in diferitele sale forme si niveluri.
In cartea de fata, autoarea a reusit sa cerceteze comunicarea interculturala (...), iar scopul marturisit al Domniei Sale a fost sa cerceteze, prin intermediul unor studii de caz si a unei experiente intelectuale personale (dobandite mai ales in perioada doctoranturii in Statele Unite ale Americii), metodele calitativ-critice folosite in comunicarea interculturala. Simplificand oarecum lucrurile, putem spune ca, aici, in acest obiectiv urmarit de catre autoare, ca si in intregul demers analitic, se intalnesc retorica, in sensul de cercetare umanista a comunicarii (Rhetorical Criticism), si comunicarea cercetata din punct de vedere stiintific (Communication Theory).