În cele din urmă este chemat să devină. Nu să acumuleze mai mult. Nu să se afirme mai puternic. Ci să descopere sensul profund al celor trăite și să transforme experiența în înțelepciune. - Oreste Teodorescu
De ce această carte?
Această carte nu s-a scris repede. Mi-au trebuit treizeci și cinci de ani ca să pot așeza în cuvinte ceea ce, la început, era doar o intuiție. Nu a fost un proiect început și terminat după un plan limpede. A fost mai degrabă o căutare lungă, reluată de multe ori, abandonată uneori și regăsită apoi sub alte forme.
În acești ani, întrebarea care m-a însoțit a rămas aceeași: ce este omul?
Există întrebări care nu aparțin unei epoci, unei religii sau unei culturi, ci însoțesc omul de când a devenit conștient de propria existență.
Nu omul biologic, descris de știință; nu omul social, descris de istorie; nu omul psihologic, descris de experiențele sale interioare.
Ci omul văzut ca ființă aflată între naștere și moarte, între ceea ce primește și ceea ce devine.
În căutarea unui răspuns, am întâlnit numeroase tradiții și limbaje: numerologia, astrologia, cabala, miturile fondatoare, simbolismul corpului, înțelepciunea Orientului și a Occidentului. La prima vedere, ele par să vorbească despre lucruri diferite. Și totuși, pe măsură ce privești mai atent, observi că toate indică aceeași direcție.
Fiecare descrie, în felul său, transformarea omului.
Unele vorbesc despre numere.
Altele despre stele.
Altele despre litere sacre sau despre eroi legendari.
Dar dincolo de diversitatea simbolurilor apare aceeași poveste.
Povestea unei ființe care învață, treptat, să treacă de la posesie la identitate și de la identitate la sens.
Această carte nu încearcă să demonstreze superioritatea unei tradiții asupra alteia, ci să descopere ceea ce au în comun.
Nu caută explicații definitive, ci o hartă a devenirii. - [fragment din Cuvânt înainte]