Despre Isis și Osiris. Mitul fundamental și misteriile din religia egipteană
Despre Isis și Osiris. Mitul fundamental și misteriile din religia egipteană
In Isis si Osiris, Plutarch, istoric, biograf si filosof grec din secolele I si II d.Hr, descrie miturile egiptene antice referitoare la zeii Isis si Osiris si exploreaza rolurile lor in religia egipteana, precum si simbolistica si importanta lor. Tratatul analizeaza practicile culturale si religioase asociate cu venerarea lui Isis si Osiris, inclusiv rolul preotiei si ritualurile asociate cu venerarea lor. Ideile lui Plutarch cu privire la importanta mitului si a simbolismului in credinta si practica religioasa au influentat scriitori ulteriori precum Carl Jung, care a vazut in miturile lui Isis si Osiris o reflectare a modelelor si arhetipurilor psihologice universale.
Redactat in jurul anului 100 d.Hr., tratatul Despre Isis si Osiris este unul dintre cele 78 de texte semnate de Plutarh, pe care, calugarul grec Maximos Planudes, le-a adunat, in secolul al XIII-lea, sub titlul Moralia (dialoguri si discursuri pe teme etice, politice, religioase, filosofice s.a.). Puternic influentat de scrierile lui Platon, imprumutand elemente din filosofia lui Aristotel, de la stoici si epicurei, Plutarh face o prezentare interpretativa a religiei egiptene: concentrandu-se asupra cultelor si misteriilor lui Osiris, el prezinta in detaliu atat practicile din timpul ceremoniilor religioase, simbolismul zeitatilor raportat la ciclul anual al vietii pe pamantul binecuvantat de Nil, cat si conceptia egitenilor despre univers.
Desi este una dintre cele mai longevive religii din istoria omenirii - inceputurile ei situandu-se, aproximativ, in mileniul al IV-lea i.Hr. sau, poate, la o data si mai indepartata, in Epoca Predinastica - nu exista nicio relatare detaliata in textele si inscriptiile din piramide care sa contina o prezentare completa a mitului osirian. Iata de ce textul lui Plutarh are o importanta capitala pentru oricine studiaza aceasta cultura. Reunind elemente din traditia egipteana, precum si unele informatii furnizate de autorii care au scris inaintea lui despre Egipt, adunand informatii pretioase, bucata cu bucata, Plutarh reuseste sa reconstituie mitul zeului, asa cum Isis insasi a adunat si a pus laolalta bucatile din trupul lui Osiris, reconstruindu-l.
Vesmintele lui Isis sunt in culori diferite, pentru ca puterea ei actioneaza asupra materiei, care poate imbraca tot felul de forme, poate primi in ea orice substanta, lumina, intunericul, ziua si noaptea, focul si apa, viata si moartea, inceputul si sfarsitul. Imbracamintea lui Osiris nu are umbre si nici altceva deosebit; fiind el primul Principiu, fiinta pura si inteligibila, trebuie sa fie intotdeauna simplu, luminos, fara nimic amestecat.
... a trai crezand ca poti desparti nemurirea de cunoastere si intelegere inseamna ca aceea nu e viata, ci numai o scurgere de vreme. Iar cercetarea adevarului, mai ales aceea indreptata spre cunoasterea zeilor, nu inseamna altceva decat ca doresti sa te impartasesti din fericirea lor.
Eu sunt de parerea acelora care nu pun nici pe seama zeilor, nici pe a oamenilor ceea ce se spune pe dos despre Typhon, Osiris si Isis, ci cred, mai degraba, ca ei au fost niste daimoni puternici, ca aceia despre care Platon, Pitagora, Xenocrate si Hrisip, dupa cum ne‑au transmis cei mai vechi teologi, spuneau ca sunt cu mult mai presus decat semenii lor si ca au puteri superioare firii omenesti. In acestia, divinitatea insasi nu este nici pura, nici neamestecata; in ei, intelegerea spirituala din suflet convietuieste cu senzatiile trupesti; ei simteau placerea, durerea si toate celelalte suferinte din aceasta fire si aveau asupra lor o putere mai mare sau mai mica; intrucat in daimoni, ca si in oameni, pot exista si binele, si raul, intr‑o masura diferita. - Plutarh
Descrierea produsului
In Isis si Osiris, Plutarch, istoric, biograf si filosof grec din secolele I si II d.Hr, descrie miturile egiptene antice referitoare la zeii Isis si Osiris si exploreaza rolurile lor in religia egipteana, precum si simbolistica si importanta lor. Tratatul analizeaza practicile culturale si religioase asociate cu venerarea lui Isis si Osiris, inclusiv rolul preotiei si ritualurile asociate cu venerarea lor. Ideile lui Plutarch cu privire la importanta mitului si a simbolismului in credinta si practica religioasa au influentat scriitori ulteriori precum Carl Jung, care a vazut in miturile lui Isis si Osiris o reflectare a modelelor si arhetipurilor psihologice universale.
Redactat in jurul anului 100 d.Hr., tratatul Despre Isis si Osiris este unul dintre cele 78 de texte semnate de Plutarh, pe care, calugarul grec Maximos Planudes, le-a adunat, in secolul al XIII-lea, sub titlul Moralia (dialoguri si discursuri pe teme etice, politice, religioase, filosofice s.a.). Puternic influentat de scrierile lui Platon, imprumutand elemente din filosofia lui Aristotel, de la stoici si epicurei, Plutarh face o prezentare interpretativa a religiei egiptene: concentrandu-se asupra cultelor si misteriilor lui Osiris, el prezinta in detaliu atat practicile din timpul ceremoniilor religioase, simbolismul zeitatilor raportat la ciclul anual al vietii pe pamantul binecuvantat de Nil, cat si conceptia egitenilor despre univers.
Desi este una dintre cele mai longevive religii din istoria omenirii - inceputurile ei situandu-se, aproximativ, in mileniul al IV-lea i.Hr. sau, poate, la o data si mai indepartata, in Epoca Predinastica - nu exista nicio relatare detaliata in textele si inscriptiile din piramide care sa contina o prezentare completa a mitului osirian. Iata de ce textul lui Plutarh are o importanta capitala pentru oricine studiaza aceasta cultura. Reunind elemente din traditia egipteana, precum si unele informatii furnizate de autorii care au scris inaintea lui despre Egipt, adunand informatii pretioase, bucata cu bucata, Plutarh reuseste sa reconstituie mitul zeului, asa cum Isis insasi a adunat si a pus laolalta bucatile din trupul lui Osiris, reconstruindu-l.
Vesmintele lui Isis sunt in culori diferite, pentru ca puterea ei actioneaza asupra materiei, care poate imbraca tot felul de forme, poate primi in ea orice substanta, lumina, intunericul, ziua si noaptea, focul si apa, viata si moartea, inceputul si sfarsitul. Imbracamintea lui Osiris nu are umbre si nici altceva deosebit; fiind el primul Principiu, fiinta pura si inteligibila, trebuie sa fie intotdeauna simplu, luminos, fara nimic amestecat.
... a trai crezand ca poti desparti nemurirea de cunoastere si intelegere inseamna ca aceea nu e viata, ci numai o scurgere de vreme. Iar cercetarea adevarului, mai ales aceea indreptata spre cunoasterea zeilor, nu inseamna altceva decat ca doresti sa te impartasesti din fericirea lor.
Eu sunt de parerea acelora care nu pun nici pe seama zeilor, nici pe a oamenilor ceea ce se spune pe dos despre Typhon, Osiris si Isis, ci cred, mai degraba, ca ei au fost niste daimoni puternici, ca aceia despre care Platon, Pitagora, Xenocrate si Hrisip, dupa cum ne‑au transmis cei mai vechi teologi, spuneau ca sunt cu mult mai presus decat semenii lor si ca au puteri superioare firii omenesti. In acestia, divinitatea insasi nu este nici pura, nici neamestecata; in ei, intelegerea spirituala din suflet convietuieste cu senzatiile trupesti; ei simteau placerea, durerea si toate celelalte suferinte din aceasta fire si aveau asupra lor o putere mai mare sau mai mica; intrucat in daimoni, ca si in oameni, pot exista si binele, si raul, intr‑o masura diferita. - Plutarh
Detaliile produsului
S-ar putea să-ți placă și
De același autor
Review-uri
Cititorul 4D5E54
08/04/2026 12:21
Achiziție verificată
Care este valoarea cărții lui Plutarh?
Discutând despre mitologia egipteană, Plutarh evidențiază următoarea epistemologie: cunoașterea reflectă adevărul, iar adevărul, cauzalitatea într-o situație dată. El arată că întrebarea care îl călăuzește pe cel care caută cunoașterea e „Care este cauza?”.
Însă nu doar cei care studiază filosofia se pot bucara de cartea lui Plutarh. Ci și cei care studiază religia.
Plutarh arată că miturile egiptenilor nu trebuie interpretate literal și că ele ascund cunoașterea egiptenilor. De pildă, zeii egiptenilor pot fi asociați cu lucruri din natură, iar ceea ce se întâmpla cu ei tăinuiește cunoașterea cu privire la unele fenomene naturale. Sau zeii egiptenilor pot fi asociați cu principiul binelui și cel al răului — religia egipteană este dualistă —, tăinuind că în lume există deopotrivă binele și răul; egiptenii nu sunt doar politești, ci și dualiști. (Soluția egiptenilor la problema răului („De unde vine răul?”) este Typhon.)
(Egiptenii, potrivit aceluiași filosof greco-roman, considerau cunoașterea un bun pe care îl puteai lua cu tine după moarte.)
Cartea lui Plutarh este valoroasă din mai multe puncte de vedere, date fiind tipurile de cunoaștere pe care le conserva.
P.S. Știm că egiptenii au făcut lucruri mărețe în antichitate, unele supraviețuind până astăzi.
Iar lucrurile mărețe pe care le face un popor sunt un semn că există în el oameni care iubesc cunoașterea. Nu poți face lucruri mărețe fără o gândire profundă; o gândire profundă se naște din multa cunoaștere, iar multa cunoaștere nu poate exista fără dragoste de cunoaștere.
Rezultă (și de aici) că egiptenii au iubit cunoașterea.
Însă egiptenii înțelepți au prețuit și integritatea (calea dreaptă de a-ți împlini scopul).
Arată mai mult
1 din 1 de rezultate
