Două vieți
Două vieți
Maddy are 16 ani, este inteligentă, amuzantă și profundă. Are prieteni loiali, o mamă de care este neobișnuit de apropiată și un tată pe care nu l‑a întâlnit, bunici devotați și o pasiune pentru un băiat pe nume Jack. Maddy are, de asemenea, cancer. Trăind în umbra incertitudinii, ea este forțată să crească repede. Maddy caută prima ei relație romantică, își găsește consolarea în muzică și artă și îl descoperă pe tatăl ei, Antonio. Ea testează continuu limitele apropierii de mama ei, în timp ce Eva trebuie să se împace cu fiica pe care o cunoaște doar parțial, într‑o lume pe care nu o poate controla.
O analiză profundă și sinceră a amintirilor, durerii si dragostei unei mame. - Publishersweekly
Traducere din limba engleză de Roxana-Cristina Gheorghe.
Fragment din cartea Două vieți scrisă de Karen Raney:O analiză profundă și sinceră a amintirilor, durerii si dragostei unei mame. - Publishersweekly
Traducere din limba engleză de Roxana-Cristina Gheorghe.
„Când m-am întors acasă, am recitit scrisorile cât de calmă am putut eu și m-am uitat peste restul, păstrându-le pentru când voi fi mai puternică. Nu era ușor să aud vocea lui Maddy pe pagină, exclamațiile ei de liceană, nostalgia ei înțeleaptă care căuta să primească ceva, poate chiar dragoste, de la cineva care nu știa că e pe moarte.
Uau... nu am putut să-mi cred ochilor... Mi se pare așa de ciudat să-ți scriu. Mă întreb dacă nu cumva te-am inventat!
Era tipărit câte un e-mail pe fiecare pagină, cu data și ora trecute în partea de sus. Unele aveau doar un rând sau două. Erau puse exact în ordine. Maddy era cam indiferentă când venea vorba de curățenie, dar a moștenit pasiunea bunicului ei față de documentare și aranjare. Ori asta, ori faptul că mesajele erau atât de importante, încât fiecare trebuia să aibă propria pagină, să aibă suficient spațiu alb în jurul său, să fie aranjat cu meticulozitate, astfel încât să fie citit iar și iar și să fie stocat în spațiul de lângă pat ca să poată fi aproape de ea și ascuns de mine atâta timp cât ea trăia.
Nu era ușor nici să aud vocea lui Antonio pe pagină.
Îți vei forma propriile idei pe măsură ce vei crește... Probabil că acum aflu cât de diferite sunt fetele... Multe lucruri în viață se întâmplă fără să vrei...
Spațiile egale și ordinea nenaturală a cuvintelor sale, felul în care rostea r-urile și b-urile era ca un cântec de leagăn nereușit, folosind ortografia nu de dragul alinării, ci din cauza pierderii. Citind e-mailurile lui Antonio, eu eram tânăra obsedată de modul calm în care vorbea, de umorul lui, de autoritatea și șarmul natural pe care le radiau vorbitorii de alte limbi.
Eu eram cea care l-a vrut pe Antonio și numai pe Antonio ca tată al copiilor mei și eu eram cea care a fost consumată de o furie nebună pentru că ne-a părăsit. A apărut în viața lui Maddy în timp ce ea o părăsea. În timp ce mie îmi place propria-mi companie!
Da, Antonio. Mereu ai fost obsedat de propria ta companie.
Îi luam cu asalt biroul. Îl urmăream acasă. Îmi făceam apariția la o cină în familie. M-am cufundat în astfel de scenarii timp de câteva zile, fiind perfect conștientă că nu aveau să devină realitate niciodată. Nu era genul meu.
În schimb, mi-a venit altă idee. Am stat o săptămână să compun un e-mail, l-am rescris, l-am lăsat să mocnească în schițe. În cele din urmă, l-am trimis pe drumul fantomatic al mesajelor electronice, gândindu-mă că făceam ceva greșit, că o astfel de scrisoare va genera scrâșnete, ciondăneală și izbituri.
Dragă Antonio,
Îți mai aduci aminte de mine? Recent am aflat că tu și Maddy ați comunicat. Cred că a fost o tentativă de independență pentru ea să-mi ascundă acest lucru. Nu mai e nevoie să spun, dar întotdeauna a gândit de una singură și desigur că sunt mândră de asta.
La început am fost supărată să văd înșelătoria ta. Este normal pentru un copil de șaisprezece ani să-și dorească să păstreze secrete, dar este mai greu de înțeles când un adult este de acord cu asta, având în vedere circumstanțele. Nu pot să nu mă gândesc la faptul că, dacă într-adevăr ai fi vrut ca eu să știu că vorbești cu fiica mea, ai fi putut găsi o cale să-mi spui. Dar apoi, îmi aduc aminte de toți acești ani care au trecut, iar tu nu ai ales să mă contactezi, așa că probabil nu ar trebui să mă surprindă. Sunt sigură că ai motivele tale.
Nu-mi pare rău că te-a găsit Maddy. Nu i-aș lua niciodată un drept pe care l-a primit la naștere. Trebuia să completeze spațiile goale din moștenirea ei, ca să spun așa. Mă bucur că i-ai răspuns într-un fel asa prietenos.
Îți scriu ca să știu dacă am putea să ne vedem să purtăm o discuție. Este evident că, în ciuda felului în care s-a terminat relația noastră, vom fi mereu conectați prin Mady.
Eu lucrez pentru Bryce Collection în Washington. S-ar putea să ajung la Londra ăn curând în interes de serviciu. Știu că ai familie. Nu aș vrea să le provoc nicio supărare. Nu vreau decât să vorbesc cu tine. Te voi lasa pe tine să decizi cum ar fi mai bine să procedăm.
Aștept răspunsul tău.
Eve.”
Îți scriu ca să știu dacă am putea să ne vedem să purtăm o discuție. Este evident că, în ciuda felului în care s-a terminat relația noastră, vom fi mereu conectați prin Mady.
Eu lucrez pentru Bryce Collection în Washington. S-ar putea să ajung la Londra ăn curând în interes de serviciu. Știu că ai familie. Nu aș vrea să le provoc nicio supărare. Nu vreau decât să vorbesc cu tine. Te voi lasa pe tine să decizi cum ar fi mai bine să procedăm.
Aștept răspunsul tău.
Eve.”
Descrierea produsului
Maddy are 16 ani, este inteligentă, amuzantă și profundă. Are prieteni loiali, o mamă de care este neobișnuit de apropiată și un tată pe care nu l‑a întâlnit, bunici devotați și o pasiune pentru un băiat pe nume Jack. Maddy are, de asemenea, cancer. Trăind în umbra incertitudinii, ea este forțată să crească repede. Maddy caută prima ei relație romantică, își găsește consolarea în muzică și artă și îl descoperă pe tatăl ei, Antonio. Ea testează continuu limitele apropierii de mama ei, în timp ce Eva trebuie să se împace cu fiica pe care o cunoaște doar parțial, într‑o lume pe care nu o poate controla.
O analiză profundă și sinceră a amintirilor, durerii si dragostei unei mame. - Publishersweekly
Traducere din limba engleză de Roxana-Cristina Gheorghe.
Fragment din cartea Două vieți scrisă de Karen Raney:O analiză profundă și sinceră a amintirilor, durerii si dragostei unei mame. - Publishersweekly
Traducere din limba engleză de Roxana-Cristina Gheorghe.
„Când m-am întors acasă, am recitit scrisorile cât de calmă am putut eu și m-am uitat peste restul, păstrându-le pentru când voi fi mai puternică. Nu era ușor să aud vocea lui Maddy pe pagină, exclamațiile ei de liceană, nostalgia ei înțeleaptă care căuta să primească ceva, poate chiar dragoste, de la cineva care nu știa că e pe moarte.
Uau... nu am putut să-mi cred ochilor... Mi se pare așa de ciudat să-ți scriu. Mă întreb dacă nu cumva te-am inventat!
Era tipărit câte un e-mail pe fiecare pagină, cu data și ora trecute în partea de sus. Unele aveau doar un rând sau două. Erau puse exact în ordine. Maddy era cam indiferentă când venea vorba de curățenie, dar a moștenit pasiunea bunicului ei față de documentare și aranjare. Ori asta, ori faptul că mesajele erau atât de importante, încât fiecare trebuia să aibă propria pagină, să aibă suficient spațiu alb în jurul său, să fie aranjat cu meticulozitate, astfel încât să fie citit iar și iar și să fie stocat în spațiul de lângă pat ca să poată fi aproape de ea și ascuns de mine atâta timp cât ea trăia.
Nu era ușor nici să aud vocea lui Antonio pe pagină.
Îți vei forma propriile idei pe măsură ce vei crește... Probabil că acum aflu cât de diferite sunt fetele... Multe lucruri în viață se întâmplă fără să vrei...
Spațiile egale și ordinea nenaturală a cuvintelor sale, felul în care rostea r-urile și b-urile era ca un cântec de leagăn nereușit, folosind ortografia nu de dragul alinării, ci din cauza pierderii. Citind e-mailurile lui Antonio, eu eram tânăra obsedată de modul calm în care vorbea, de umorul lui, de autoritatea și șarmul natural pe care le radiau vorbitorii de alte limbi.
Eu eram cea care l-a vrut pe Antonio și numai pe Antonio ca tată al copiilor mei și eu eram cea care a fost consumată de o furie nebună pentru că ne-a părăsit. A apărut în viața lui Maddy în timp ce ea o părăsea. În timp ce mie îmi place propria-mi companie!
Da, Antonio. Mereu ai fost obsedat de propria ta companie.
Îi luam cu asalt biroul. Îl urmăream acasă. Îmi făceam apariția la o cină în familie. M-am cufundat în astfel de scenarii timp de câteva zile, fiind perfect conștientă că nu aveau să devină realitate niciodată. Nu era genul meu.
În schimb, mi-a venit altă idee. Am stat o săptămână să compun un e-mail, l-am rescris, l-am lăsat să mocnească în schițe. În cele din urmă, l-am trimis pe drumul fantomatic al mesajelor electronice, gândindu-mă că făceam ceva greșit, că o astfel de scrisoare va genera scrâșnete, ciondăneală și izbituri.
Dragă Antonio,
Îți mai aduci aminte de mine? Recent am aflat că tu și Maddy ați comunicat. Cred că a fost o tentativă de independență pentru ea să-mi ascundă acest lucru. Nu mai e nevoie să spun, dar întotdeauna a gândit de una singură și desigur că sunt mândră de asta.
La început am fost supărată să văd înșelătoria ta. Este normal pentru un copil de șaisprezece ani să-și dorească să păstreze secrete, dar este mai greu de înțeles când un adult este de acord cu asta, având în vedere circumstanțele. Nu pot să nu mă gândesc la faptul că, dacă într-adevăr ai fi vrut ca eu să știu că vorbești cu fiica mea, ai fi putut găsi o cale să-mi spui. Dar apoi, îmi aduc aminte de toți acești ani care au trecut, iar tu nu ai ales să mă contactezi, așa că probabil nu ar trebui să mă surprindă. Sunt sigură că ai motivele tale.
Nu-mi pare rău că te-a găsit Maddy. Nu i-aș lua niciodată un drept pe care l-a primit la naștere. Trebuia să completeze spațiile goale din moștenirea ei, ca să spun așa. Mă bucur că i-ai răspuns într-un fel asa prietenos.
Îți scriu ca să știu dacă am putea să ne vedem să purtăm o discuție. Este evident că, în ciuda felului în care s-a terminat relația noastră, vom fi mereu conectați prin Mady.
Eu lucrez pentru Bryce Collection în Washington. S-ar putea să ajung la Londra ăn curând în interes de serviciu. Știu că ai familie. Nu aș vrea să le provoc nicio supărare. Nu vreau decât să vorbesc cu tine. Te voi lasa pe tine să decizi cum ar fi mai bine să procedăm.
Aștept răspunsul tău.
Eve.”
Îți scriu ca să știu dacă am putea să ne vedem să purtăm o discuție. Este evident că, în ciuda felului în care s-a terminat relația noastră, vom fi mereu conectați prin Mady.
Eu lucrez pentru Bryce Collection în Washington. S-ar putea să ajung la Londra ăn curând în interes de serviciu. Știu că ai familie. Nu aș vrea să le provoc nicio supărare. Nu vreau decât să vorbesc cu tine. Te voi lasa pe tine să decizi cum ar fi mai bine să procedăm.
Aștept răspunsul tău.
Eve.”
