Ce tip de tensiune dramatică propune această lucrare?
Lucrarea abordează teme de dragoste și sacrificiu, îmbinând realismul cu accente romantice, și prezintă momente dramatice în fața tumultului istoric.
Flăcările amurgului
Flăcările amurgului
Dupa o promovare editoriala aproape semicentenara, poezia lui Radu Ulmeanu capata noi aspecte. Cu volumul Flacarile amurgului, poetul se situeaza intr-o reflectie de apasatoare autumnalitate, congruenta cu un presentiment thanatic transcris cu impacare senina, cu luciditatea unui destin implinit, deloc convulsiv ori potrivnic.
Noua formula a lirismului ilustreaza lapidaritatea unui discurs scrutator de sine, in care se toarna, expresiv, trairi si sentimente ce "rezuma" o aventura poetica de durata, dar din acel unghi, unul de incidenta, al senectutii tarzii, cand Poeziile sale, "cantece uitate / prin buzunar", rezuma "O viata de om, / o risipa de cantece, / o parabola / nedescifrata".
Laconismul acestei poezii "redusa la tacere" nu este decat un semn al unui mit care i-a incercat si pe alti cantareti de pretutindeni ai lirei orpheice – mitul luciditatii extreme, care impune tacerea. Este vorba de o "poetica a tacerii" ce vine dintr-o apropiere inevitabila a poetului adevarat de oglinzile reflexivitatii acute. "L-am asasinat / pe poetul / tacerii", scrie liricul nostru intr-un "extremism" al reflectiei pana in spatiile albe, acea „tacere alba”, absoluta, grea de intelesuri, de unde constatarea: "Tacerea / un cantec de aur". O tacere care "sparge timpanele pasarilor", prilejuindu-i o apoftegma memorabila, camilpetresciana, reformulata de un spirit lucid rationalist: "Cata cunoastere / atata singuratate"...
Vorba poetului:
Vorba poetului:
"Vorbeste tacerea.
Cuvintele tac." - Zenovie Carlugea
Descrierea produsului
Dupa o promovare editoriala aproape semicentenara, poezia lui Radu Ulmeanu capata noi aspecte. Cu volumul Flacarile amurgului, poetul se situeaza intr-o reflectie de apasatoare autumnalitate, congruenta cu un presentiment thanatic transcris cu impacare senina, cu luciditatea unui destin implinit, deloc convulsiv ori potrivnic.
Noua formula a lirismului ilustreaza lapidaritatea unui discurs scrutator de sine, in care se toarna, expresiv, trairi si sentimente ce "rezuma" o aventura poetica de durata, dar din acel unghi, unul de incidenta, al senectutii tarzii, cand Poeziile sale, "cantece uitate / prin buzunar", rezuma "O viata de om, / o risipa de cantece, / o parabola / nedescifrata".
Laconismul acestei poezii "redusa la tacere" nu este decat un semn al unui mit care i-a incercat si pe alti cantareti de pretutindeni ai lirei orpheice – mitul luciditatii extreme, care impune tacerea. Este vorba de o "poetica a tacerii" ce vine dintr-o apropiere inevitabila a poetului adevarat de oglinzile reflexivitatii acute. "L-am asasinat / pe poetul / tacerii", scrie liricul nostru intr-un "extremism" al reflectiei pana in spatiile albe, acea „tacere alba”, absoluta, grea de intelesuri, de unde constatarea: "Tacerea / un cantec de aur". O tacere care "sparge timpanele pasarilor", prilejuindu-i o apoftegma memorabila, camilpetresciana, reformulata de un spirit lucid rationalist: "Cata cunoastere / atata singuratate"...
Vorba poetului:
Vorba poetului:
"Vorbeste tacerea.
Cuvintele tac." - Zenovie Carlugea
Detaliile produsului
