În armonie cu tine însuți

Spuneti: „Cred ca asa va fi bine“. Acum spuneti: „Simt ca asa va fi bine“. Comparati aceste propozitii. Veti simti, chiar academicieni fiind, ca drumul sentimentelor este cel care va este necesar, iar calea ratiunii este cea pe care o doriti. A avea sentimente nu inseamna a nu avea minte, in schimb a avea minte inseamna a nu avea sentimente. Mintea transforma sentimentele in emotii si dupa aceea incearca sa le inabuse, sa le faca sa dispara. Unitatea dintre sentimente si minte este o arta. Pentru a ajunge la ea este nevoie de timp. Cand spunem ca ne ia timp, inseamna ca nu stim sa luam de la viata timpul pe care ea ni-l pune la dispozitie la momentul necesar, in locul necesar si in cantitatea necesara.

Cum poti sa devii fericit? Fericire nu inseamna sa primesti, ci sa daruiesti si pentru a fi capabil sa daruiesti, trebuie sa-ti gasesti locul in viata. Locul acela pe care toti ni l-am pierdut si pe care ni-l cautam toata viata. Isi gaseste cu usurinta locul sau si ramane acolo doar acela care are incredere in el si isi organizeaza in mod constient viata, mergand pe drumul pe care i-l arata sentimentele.

Aici, careva dintre cititori imi poate replica, pasamite, ca in acest caz, barbatii nici n-ar putea sa traiasca, in genere vorbind, deoarece se spune ca ei nu au sentimente.

In realitate, lucrurile stau exact pe dos. De obicei femeile dau curs emotiilor, iar barbatii – sentimentelor si de aceea inima lor este mai sensibila, mai exact spus, este mai fragila. Un barbat, cu cat vrea sa fie mai bun, cu atat are un suflet mai fragil. Indiferent carui sex ii apartinem, cauza problemelor noastre o constituie emotionalitatea. Daca ne eliberam de energia ei, vom gasi drumul care ne este cu adevarat necesar, vom putea sa facem alegerea corecta si vom fi feriti de ispite.

Acest mod de educatie va duce la faptul ca in viitor, pentru fiecare generatie, va fi din ce in ce mai greu sa ramana ea insasi. Dorind sa isi pastreze acele caracteristici care le particularizeaza generatia, copiii inventeaza in permanenta noi si noi metode care sa contracareze acea educatie care „otraveste“ omul din ei. Acesta este motivul pentru care parintilor le este tot mai greu sa isi educe copiii. Vinovati sunt copiii. Sunt „vinovati“ ca nu permit sa fie distrus omul din ei. Sunt vinovati si cand permit acest lucru pentru ca doresc ca in ochii parintilor ei sa fie niste copii buni. Si astfel, fara sa banuiasca consecintele, adultii transfera toata vina pe copii, pe sufletul acestora si nu inteleg de unde au aparut atatea boli cardiace sau psihice la copii.